Intotdeauna am avut o problema cu povestile copilariei - Alba ca Zapada, Cenusareasa... ceva nu se lega in ele. Totul era prea frumos si exista un imens contrast cu realitatea inconjuratoare.

Uneori chiar ma intrebam de ce vecina de la 2 tipa la pasarelele de la geam si nu iesea sa cante cu ele Eram mic si chiar credeam ca asa e viata - una bucata fata sta si isi asteapta salvarea in una bucata print pe cal alb, un suflet imaculat, un impecabil caracter.

Sincer, inca de mic ma simteam un suflet imaculat numai ca oglinda, oglinjoara din poveste se cam stramba la mine cand ma apropiam de ea. Asa ca m-am transformat in Zmeu! Si anii au trecut si viata a inceput sa-mi scoata in fata povestile cu Alba ca Zapada si Cenusareasa si mi-am dat seama ca daca ar fi fost scrise pentru adulti, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.

Cenusareasa ar fi fost o agramata fara de carte, semi-domnisoara, care poarta roz in exces si asculta manele la maxim cand crapa seminte la geam; iar Alba ca Zapada o impostoare de zile mari - o diva care si-a ascuns cu grija cadavrele pe care a calcat de-a lungul drumului ei spre succes si care acum da lectii de moralitate si stil; ca sa nu mai vorbesc despre Printul pe Cal alb, acest cultivator de muraturi, aceasta iluzie care condamna la singuratate o gramada de naive.

De multe ori chiar m-am intrebat de ce nu exista bad end in toate aceste povesti Totul se incheie cu fraza - "s-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Hm, mai sa fie. Nicio amanta Niciun copil din flori Niciun scandal cu instanta si teste de paternitate Nu tu pensie alimentara Nimic Niciun copil dependent de droguri sau infractor

Pe bune, daca ar fi sa continuam povestile, sunt convins ca Printul s-ar transforma intr-un ingalat de 120 de kilograme, beat non-stop, neingrijit, ragait si infect, iar distinsele doamne ar suda tigara de la tigara la o barfa cu celelalte doamne in poarta castelului tinand topul cavalerilor tineri.

Povestile astea ar trebui sa fie interzise, ele au plantat in subconstientul multor generatii de copii niste iluzii crancene. Povestile astea au fost semintele depresiilor viitoare, au fost niste mici otravuri bine puse in sertarul subconstientului. Jur ca stiu cateva persoane care si acum viseaza dupa Printul din povesti.

Nu vi se pare funny Scriitorii de animatie ar trebui sa manifeste o dorinta pentru echilibru. In ciuda frumusetii lor, povestile astea au exact doza aia de nocivitate din marul pe care-l musca Alba ca Zapada - otrava aia care-ti ramane in gat.ￂ De ce Pentru ca Fat Frumosul actual este departe de a fi un suflet imaculat si un impecabil caracter, iar printesele si-au cam pierdut feminitatea.