Boboteaza, sau Iordanul se sarbatoreste pe 6 ianuarie in fiecare an si marcheaza incheierea sarbatorilor de iarna. Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica, la implinirea varstei de aproximativ 30 de ani.
Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una si aceeasi sarbatoare. In ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea dupa Liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine preotul si beau din aceasta apa sfintita.
Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii". Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele".
In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul. Preotul stropeste casa si pe cei ai casei cu apa sfintita aruncata dintr-un ￢strut￢ facut din busuioc din care fetele incercau sa fure un fir si sa il puna in san. Obiceiul este legat de credinta ca busuiocul le va purta noroc si vor putea sa isi afle ursitul, cu conditia insa ca in timpul zilei sa ajuneze
In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, in acea din familie, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.
In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg ￢ unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.
Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.
In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra. Se spune ca cei care au probleme, sau femeile care isi doresc sa se marite, sau sa le mearga bine in dragoste, este bine sa tina post negru in aceasta zi. Legat de supersitii, batranii aveau credinta ca nu e bine sa arunci gunoiul din casa pana nu trece popa si ca daca-l arunci imediat ce iese acesta din casa ￢arunci toate relele￢.
Despre apa sfintita de Boboteaza se spune ca ramane proaspata, curata si placuta la gust tot anul, ca poate fi folosita ca leac pentru orice boala, ca e buna pentru alungarea raului si este aducatoare de noroc. Se obisnuieste ca oamenii sa bea din agheasma mare opt zile in sir inainte sa manance, din ajunul Bobotezei pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie.
Traditii de Boboteaza
