Cu siguranta sexologii sufera de o absenta cronica de material autodidact, altfel nu inteleg de ce ar acorda asa mare importanta unui lucru, pana la urma atat de banal. Nu este mai putin adverat, faptul ca desi extrem de important, acest aspect tinde sa fie neglijat de anumite persoane, acaparate total de perspectiva unei cariere fructuoase.
Privind in perspectiva problematica apelarii la serviciile unui sexolog...intelegem ca poate recurgem la acest act tocmai pentru simplu fapt ca acesta ne invata sa ne controlam emotiile, trairile si nu in ultimul rand instinctele primare. In concluzie incercam sa ne detasam de animalul din noi crezand ca o eventuala coexistenta ar putea dauna progresului propriei fiinte. Ipoteza in acceptiunea mea este total gresita, tinand seama ca poate refularea in placere carnala ne ajuta sa mentinem o linie usor verticala, stimulii sexuali demagnetizand neuronii dar si nu, in ultimul rand, simturile.
Intr-o epoca pragmatica ce explolateaza din plin indoctrinarea de natura sexuala prin mass media, cei ce se considera elevati, sunt oarecum reticenti la ideea de a ne intoarce la obarsie, de a refuza total ideea de casnicie, familia fiind considerata laitmotivul existentei noastre (te nasti ca rezultat al intemeierii unei familii, te casatoresti si rezultatul e evident: crearea familiei...si mori igropat de aceasta). Insa oare ce simt cu adevarat multi dintre noi Se simt constransi intr-o relatie ce acum se bazeaza pe cava mai complex decat pure sentimente de iubire, sau poate viata in cuplu reprezinta calea spre fericire
Am plecat de la sexologie si am ajuns pe taramurile enigmatice ale vietii de cuplu, traiectorie usor ciudata a monologului, insa aflandu-ne la acest capitol sa nu neglijam nici aspectul unde aparitia rutinei necesita o stringenta nevoie de iubire pura. Sentimentul acesta inexplicabil fiind capabil sa distruga singur bariera construita poate din inadvertenta de protagonistii casniciei.
VA URMA!
DoruPantea, Editor Askmen.ro
