Te privesc, si urca
De dragoste aprinsa,
Pana la buzele mele inima.
P. Sutzos
I
Si ce-ar fi poezia
Cand n-ar fi frumusetea
Ce-ar fi s-un muritor
Cand n-ar simti amor;
Ce-ar fi si veselia
Cand n-ar fi tineretea;
Ce-ar fi niste comori
La cei din inchisori;
Ce-ar fi maretul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o mostenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fara simtiri.
II
Albastra ta privire
E-atat d-atingatoare,
Ca si un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Isi uita ce il doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea catare-a ta, -
Abstractie-n simtire, -
Isi pierd a lor gandire;
In tine toti traiesc.
Racoarea cea de sine
Ce-n preajma-ti simti ca vine,
Ast vant ce tragi in tine,
E suflet omenesc.
butterfly, Editor Askmen.ro
