Cert este ca in secolul al XIX-lea in importante crescatorii din Marea Britanie existau diverse tipuri de Setteri numiti Seafield, Featherstone, Lovat, Nawort etc. considerati a proveni din incrucisarea Epagneulilor Continentali cu Pointeri si Braci. Cel ce a contribuit substantial la ameliorarea rasei a fost crescatorul Edward Laverack, ale carui fericite initiative au condus la popularitatea Setterului Englez, acesta fiind numit uneori cu numele lui. Purcell Llewellyn a avut meritul de a continua opera lui Laverack.
Contrar predecesorului sau, se straduieste sa atenueze efectele unei consangvinizari exagerate, incrucisand Laverack-ul cu Setterii Irlandezi si Gordon. Primele exemplare exportate in America si Europa au provenit din crescatoria sa.Setterul Englez ocupa locul intai in randul cainilor de aret britanici datorita folosirii lui pe toate terenurile si la orice fel de vanat dar pentru firea lui blanda si afectuoasa a devenit si caine de companie. Numele de Setter deriva din verbul englez "to set", a cadea in aret, care a stabilit functia sa: intr-adevar, inainte de a se imobilza in aret el se aseaza ori se culca atingind solul. In 1576 doctorul Caius descrie in lucrarea sa, "Tratatul raselor canine", un caine cu aceasta insusire.
Pasionat de vanatoare, Setterul Englez, are o cheta ampla si naturala. Prin alura sa se diferentiaza de celelalte varietati de Setter. Galopul sau este razant si suplu. In timpul vanatorii, capul este purtat in prelungirea liniei spatelui. Cind simte vanatul, tot corpul se aseaza foarte aproape de sol. Numai capul ramane sus, deasupra vegetatiei. Tensiunea corpului este extrema, ca la o felina. Inteligent si sensibil poate fi usor de dresat, dar ramane un vanator sportiv si prietenul tuturor din casa. Extrem de polivalent, Setterul Englez stie sa-si adapteze cheta la terenul care i se ofera si la dificultatile pe care le intalneste. De pilda are rezultate bune atat la ses cu ocazia concursurilor de munca (Field Trial de Printemps), cat si la cheta de vanatoare ori la marea cheta, concursuri de toamna la vanatul impuscat. Excelentele aptitudini de vanatoare practica fac din el cainele preferat al specialistilor, la cautarea potarnichilor ori a cocosilor de munte, a gastelor din mlastina, ori a becatelor. Fata de verii sai, Irlandezul si Gordonul, culoarea robei sale, suficient de luminoasa, ii permit de a fi preferat de vanatori pentru vizibilitate, iar fata de Pointer, suporta mai bine frigul si umiditatea.
Edward Laverack era destul de in varsta cind au inceput sa fie organizate show-urile de caini, dar totusi a reusit sa scoata doi Campioni de Show (SH. CH.). Intre anii 1861-1892, unsprezece campioni au fost 100% din liniile Laverack. Atat Dubla Campiona - Countess cit si stralucita invingatoare de Field Trial - Nellie erau de asemenea din liniile Laverack. In urmatorii ani cea mai importanta canisa de show a fost crescria Mallwyd a lui Tom Steadman, care de la sfarsitul secolului XIX pina la inceputul secolului XX a produs nu numai invingatori, dar si masculi si femele care au influentat rasa.
La sfarsitul anilor 1920, Profesorul Turton-Price a infiintat importanta canisa Crombie, iar dupa moartea sa numele canisei si o parte a cainilor au fost preluati de catre managerul canisei George Crawford (SH. CH. Marilyn of Crombie care a castigat 15 CC). Alte crescatorii relevante in acea perioada au fost Rumney (H. Gunn), Pennine (A. Eggleston), Fermanar (Miss K. Lewis), Bayldone (Mrs. M. Rhodes), Longworth (Miss D. Eyston) si Ballymoy (Mrs. Christian). Suntop este probabil canisa care a avut cea mai mare influenta asupra rasei, inca din anii 60-70, liniile sale de sange se regasesc majoritatea liniilor si au fost duse mai departe in mod special de anumite crescatorii. Cel mai valoros mascul folosit crescatoria Suntop a fost Suntop Songbird, care a obtinut 9 ResCC si a fost tatal la multi invingatori, incluzand 6 SH. Champions.Temperament
Standardul rasei il descrie drept un caine cu temperament ca fiind "intensiv de prietenos si bine conturat", aceasta fiind una dintre cele mai importante trasaturi ale rasei.Culorile Dotat cu par lung stralucitor, moale si matasos Setterul Englez poate fi alb-negru (blue bleton), alb-portocaliu (orange belton), alb-galben (lemon belton), sau alb, negru si portocaliu (tricolour). In ultimul caz semnele portocalii apar numai pe cap, gat, piept, membrele anterioare si posterioare. Sunt posibile de asemenea si pete de culoarea ficatului (liver belton), dar mult mai putin. Setterii Englezi alb-portocaliu nu produc pigmenti negrii si astfel nu pot sa expuna fenomenul tricolor. Puii tricolori pot fi produsi numai atunci cand cel putin un parinte nu este alb-portocaliu.In urma acestui articol speram ca se vor gasi in viitor mai multi pasionati, iubitori si viitori crescatori ai acestei spectaculoase rase, care este Setterul Englez.
COMPORTAMENT/CARACTER:
Foarte activ si dotat cu un puternic instinct de vtoare. Foarte prietenos si bl.
CAP: Purtat sus, lung si uscat, dar fara exagerari. Craniu oval intre urechi, cu mare capacitate cefalica. Protuberanta occipitala bine evidentiata. Stop bine marcat. * Regiune faciala: Trufa neagra sau de culoarea ficatului, in functie de culoarea robei. Nari larg deschise. Bot cu aspect relativ patrat si de adancime medie. Lungimea botului (de la stop la trufa) trebuie sa fie egala cu lungimea craniului (de la occiput la ochi). * Buzele nu trebuie sa atarne. * Maxilare puternice, de lungime aproape egala si cu muscatura regulata si complet in foarfece (adica incisivii superior ii acopera pe cei inferiori intr-un contact strans si sunt implantati perpendicular pe maxilar). Preferabil dantura completa. * Ochi ovali, neproeminenti, stralucitori, blanzi si expresivi, de culoarea alunei, ; cu cat culoarea lor este mai deschisa, cu atat mai bine. Ochi de culoare ceva mai deschisa se admit doar la exemplarele cu colorit liver-belton (maro si alb) * Urechi de lungime medie, atasate jos. La extremitate sunt catifelate iar partea lor superioara este acoperita cu par fin si matasos.
GAT: CORP: COADA: MEMBRE: ALURI: Mers sigur si armonios, suger viteza si rezistenta. Jaretii se misca liber, evidentiind puternicul impuls produs de trenul posterior. Vazute din spate, soldul, genunchiul si jaretul sunt pe aceeasi verticala. mers, capul este tinut sus cu naturalete. ROBA: DEFECTE: orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect. Fiecare defect se va penaliza functie de marimea respectivei abateri. NOTA: masculii trebuie sa aiba doua testicule, ambele dezvoltate normal si complet cobor scrot.
Destul de lung, elegant, musculos si uscat. Linia lui superioara este usor arcuita si net conturata la jonctiunea cu capul. Catre umeri, este mai puternic si foarte musculos. Pielea de pe gnu formeaza pliuri sau salba.
De lungime moderata. Spate scurt si orizontal. * Zona renala lata, puternica si musculoasa. * Piept bine coborat in zona sternului. Destul de lat intre omoplati. Coaste bine arcuite; ultimele coaste sunt lungi.
Prinsa aproape la nivelul spatelui, de lungime medie, nu depaseste jaretul. Este doar usor curbata, in forma de iatagan, dar niciodata nu trebuie sa aiba tendinta de a se curba pe spate sau de a se rasuci in sus. Acoperita cu par lung care formeaza franjuri. Franjurile incep ceva mai jos de baza cozii, cresc in lungime catre mijlocul cozii, apoi, treptat, se scurteaza catre v. Pe coada parul este lung, stralucitor, moale si matasos, usor ondulat dar nu buclat. Coada este mereu miscare, mai ales atunci c cele este actiune. Nu este niciodata ridicata peste nivelul spatelui.
Tren anterior: Umeri oblici, bine linati spre spate. * Coate bine cobor si lipite de corp. * Antebrat drept si forte musculos, cu osatura rotunda. * Metacarp scurt, puternic, rotund si drept.
Tren posterior: Membre posterioare musculoase, inclusiv gamba. Gambe si coapse lungi. * Genunchi bine angulat. * Jaret drept, bine cobor Aplomburi drepte.
Labe: Cuzineti puternici, degete bine cambrate si stre, protejate de parul care creste re ele.
Par: Pornind de la regiunea posterioara a capului si pe urechi, parul este usor ondulat dar nu buclat, este lung si matasos, caracteristici tipice Setterilor. Pe coapse si pe membrele anterioare p aproape de labe, parul formeaza franjuri.
Culoare: Negru si alb (blue-belton), oranj si alb (orange-belton), galbui si alb (limon-belton), maro-roscat his si alb (liver-belton) sau tricolor, adica negru, alb si aramiu sau maro. Indiferent de combinatie, parul colorat nu va forma pe corp zone inse. Se prefera robele cu stropi mici de culoare pe fond alb sau pestrite.
Nota comisiei de Standarde: Belton este termenul special folosit pentru a descrie distributia petelor de culoare tipica pentru Setterul Englez (stropi mici, denumiti "muste", sau o multitudine de puncte de culoare asemeni coloritului pastravilor). Belton este un sat din Northumberland iar termenul a fost raspit datorita lui Edward Lavarack.
TALIE: masculi - 65-68 cm, femele - 61-65 cm.
