Premisele Reconquistei
Vizigotii retrasi in Asturia il aleg in 718 ca rege pe Pelagius, care, patru ani mai tarziu, obtine la Covadonga o prima victorie asupra musulmanilor. Urmasii sai organizeaza raiduri in sud, spre asa-numitele Campos goticos (vechea arie de locuire vizigota) si isi extind teritoriul catre est (Cantabria) si vest (Leon, Galicia). Noua monarhie se doreste a fi mostenitoarea regilor vizigoti: capitala sa, Oviedo, este `noul Toledo`. In aceste imprejurari apare ideea `Recuceririi` (Reconquista). Regii ridica fortarete (castillos) care vor da numele Castiliei. In 912 se ajunge pana la Douro, iar capitala este mutata la Leon.
La sud de Pirinei, crestinii nu au putut avansa la fel de rapid in fata musulmanilor, numerosi in valea Ebrului. In 778, Carol cel Mare esueaza in fata Zaragozei. Mai la est, catalanii intra in anii 780 sub protectia Carolingienilor, ceea ce permite constituirea unei `Marci a Spaniei`. Ulterior, la Pamplona, se instaleaza o dinastie basca, intemeietoare a regatului Navarrei, care penduleaza intre musulmani si vecinii sai crestini.
In secolul al X-lea, crestinii bat pasul pe loc si tind sa se faramiteze: in 960, comitatul Castiliei se declara independent. Califatul intreprinde raiduri pana la Santiago de Compostella inainte de a se destrama.
Recucerirea
Dupa destramarea Califatului, in preajma anului 1030, crestinii se confrunta cu micile regate musulmane, pe care incep sa le supuna diverselor presiuni. Una dintre formele de presiune reprezinta perceperea unui tribut in aur, in schimbul pacii, aceste plati permitand intarirea capacitatii militare a regatelor crestine. Incepand din a doua jumatate a secolului al XI-lea, Recucerirea, sustinuta de catre papalitate, trezeste interesul crestinatatii apusene in ansamblul ei. Cavalerii francezi participa in mod activ la acest proces
Cele doua tabere
La inceputul secolului al XI-lea, Navarra condusa de Sancho cel Mare (1004-1035) are o pozitie dominanta, din Castilia pana in Pirineii Centrali. La moartea sa, intregul teritoriu este impartit intre cei trei fii: unul pastreaza Navarra, altul devine rege al Aragonului, iar ultimul ajunge rege al Castiliei careia ii adauga, in 1037, regatul Leon (mostenitor al regatului Asturiilor, intemeiat in secolul al VIII-lea). Din aceasta impartire reiese organizarea politica a peninsulei- cel putin in liniile sale mari- pana la sfarsitul Evului Mediu. In centru, Castilia joaca rolul principal. Ea se unifica cu Leon-ul de la 1037 la 1157, apoi, definitiv, incepand din 1230. (Portugalia se desprinde insa in 1139.) La est, Aragonul isi uneste destinul, in 1134, cu cel al comitatului Barcelonei. Intre Castilia si Aragon, Navarra isi pastreaza independenta dar ramane, de atunci, un stat mic.
Supusi presiunilor crescande ale crestinilor, musulmanii apeleaza, in 1082, la interventia Almoravizilor, dinastie domnitoare a Marocului. Acestia din urma izbutesc sa stopeze expansiunea crestina dar, prin rigiditatea lor religioasa, reusesc sa-si indeparteze aristocratia musulmana a Spaniei. La mijlocul secolului al XII-lea, ei sunt inlaturati in Maroc de catre Almohazi, care, la randul lor, preiau controlul asupra Spaniei musulmane, fiind si ei alungati in secolul al XIII-lea.
Spre deosebire de califatul omeiad si de regatele de taifas, Almoravizii si Almohazii s-au aratat intoleranti fata de mozarabi si de evrei care, in parte, au emigrat catre nord.
Alte articole legate de acest subiect:
Vizigoti si musulmani in spatiul iberic
Articolul nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
