Intr-o prima etapa (1945-1952), in Alsacia, franceza devine singura limba recunoscuta legal, iar germana dispare din scoala primara.
Ulterior, sub presiunea opiniei publice alsaciene, Parisul accepta reintroducerea in invatamantul primar a limbii germane, cu titlu facultativ. Incepand din 1982, rolul germanei, `modul cultivat de exprimare al dialectelor alsaciene`, este din nou recunoscut in mod oficial. Intre timp totusi, asimilarea franceza nu a incetat sa progreseze: 25% dintre familii (fata de 40% in generatia anterioara) utilizeaza in zilele noastre in mod curent dialectul; la copii, procentul este mai mic de 10%.
Se pot distinge astazi doua Lorene thioises: in rasarit, in apropierea Saar-ului, problema lingvistica se pune in aceiasi termeni ca si in Alsacia; la vest, in schimb, luxemburgheza si nu germana este utilizata ca referinta din momentul proclamarii ei ca limba nationala a Marelui Ducat in 1985. Oricum, in Lorena thioise, franceza este limba dominanta in invatamant.
Flandra
Comitatul medieval al Flandrei reunea tinuturi apartinand dialectului flamand, de la Aa la gura raului Escaut si, in sud, regiuni apartinand dialectului picard: Lille, Douai si imprejurimile acestora. Frontiera actuala reprezinta rezultatul operatiunilor militare comandate de Ludovic al XIV-lea. Aceasta nu tine cont de clivajele lingvistice: intreaga regiune de la sud de Dunkerque (numita in flamanda Westhoek, `coltul de vest`) are ca limba traditionala flamanda. Limba franceza nu a ocupat un loc dominant aici decat in secolul al XX-lea. Ca si in Alsacia, limba cultivata care corespunde dialectului (olandeza) a fost multa vreme considerata `straina`. Locul sau in invatamant, altadata nul, este astazi foarte redus. La inceputul anilor 90 era estimat la 90 000 numarul (in continua descrestere) persoanelor care, in Westhoek, vorbesc inca flamanda.
Corsica
Pana in 1768, Corsica a apartinut, fara putinta de tagada, spatiului italic. In anul respectiv, Genova a cedat Frantei drepturile sale asupra insulei, drept gaj pentru datoriile pe care ea nu va putea sa le ramburseze niciodata. Pascale Paoli, genera lul-comandant al corsicanilor, se opune acordului dar, din 1769, trupele franceze il infrang. Paoli se refugiaza in Anglia. Alipita regatului, Corsica isi pastreaza un statut particular.
Paoli se reintoarce in Corsica in 1790 dar, prins la mijloc intre particularismul insular si dinamica republicana, sfarseste prin a rupe legaturile cu Parisul. Din 1794 si pana in 1796, Corsica intra sub controlul Angliei, unde Paoli se va stinge din viata in 1807. Corsicanul Napoleon Bonaparte devine figura dominanta in perioada urmatoare, legand in mod durabil destinul insulei de cel al Frantei. De atunci, corsicanii se integreaza in armata si administratia franceza si joaca un rol de prim rang in aventura coloniala. In numele `italienitatii`, regimul mussolinian va emite mai tarziu pretentii asupra insulei: acestea vor ramane fara ecou.
Neasteptatul reviriment al particularismului corsican in anii 1970 este explicabil prin mai multi factori: pierderea debuseelor oferite de functiile din domeniul colonial, instalarea nou-venitilor in insula, intre care numerosi repatriati din Algeria, ei insisi de origine corsicana (o treime a populatiei Corsicii este astazi provenita din imigratia recenta), insuficienta locurilor de munca din zona, in lipsa unei reale dezvoltari etc. Se naste astfel o miscare autonomista, ce pretinde chiar independenta, si care nu ezita sa recurga la actiuni violente si la folosirea armelor.
Limba corsicana
Graiurile corsicane apartin familiei italice. Unor straturi foarte vechi (apropiate sardei in sudul insulei) li se suprapune influenta pisana, intr-o asemenea masura incat se alatura deseori graiurile corsicane dialectelor toscane. In preajma anexarii la Franta, italiana literara era in Corsica limba culturii si a tuturor documentelor scrise. Administratia franceza a fost cea care a impus limba franceza drept `limba comuna`, in locul italianei.
O data cu resuscitarea autonomismului, s-a ajuns la un consens asupra necesitatii definirii `limbii corsicane` ca fiind diferita de italiana. Intreprindere dificil de realizat, tinand cont de diversitatea graiurilor locale, dar care a fost dusa totusi la capat la sfarsitul anilor 80. Avand din 1982 un statut special, Corsica obtine in 1991 institutii specifice, intre care un Consiliu executiv, raspunzator in fata unei Adunari alese pe baza votului universal. In acelasi timp, invatamantul in limba corsicana se dezvolta, din ciclul primar (cu titlu facultativ), pana la Universitate.
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
