Cand Imperiul Roman a inceput sa se prabuseasca provinciile romane cadeau una dupa alta, multe fiind parasite de buna voie de catre armata si administratie.
In cazul Daciei chiar dupa tratative cu invadatorii germani - gotii de pilda, germani ce au preluat Dacia in stapanire, se bucurau de titlul de confederati ai Romei.
Numeroase popoare venite din interminabila Asie au traversat Dacia sau s-au si asezat aici, incetinind orice proces de cristalizare statala pe care protoromanii il vor fi avut.
Dacia a fost lovita in vechime de goti, vandali, gepizi (neamuri germane), huni si avari (neamuri mongole), diversi slavi, turcomani precum pecenegii, cumanii si bulgarii (cei din urma nu trebuie confundati cu bulgarii de azi, cum tot o greseala ar fi confuzia intre macedonenii din trecut si cei de azi) si ungurii (neam fino-ugric) - alti invadatori mai marunti au fost sariti.
Cea mai importanta influenta asupra romanilor a apartinut slavilor, in limba si organizare sociala mai ales. Demni de mentionat pentru consecintele sosirii lor in zona arcului carpatic sint ungurii. Acestia, venind din Muntii Altai (Asia centrala), s-au asezat mai intai pe partea europeana a Uralilor, apoi intre Don si Nipru (pe la 830 d.C.) pentru a ajunge in 889 in Atelkuz (Tara dintre Rauri), tara banuita a se fi intins la rasarit de Moldova de mai apoi, intre Bug si Nistru. Impinsi de alti invadatori, in 896 au ajuns in Panonia. Nici aici nu s-au oprit ci au incercat sa-si continuie drumul spre apus; victoria completa a imparatului german Otto cel Mare din 955 le-a sfirsit insa calatoria.
Toate popoarele migratoare mentionate, si nu numai acestea, erau societati organizate militar ce se deplasau asemeni unei armate (societati unde practic notiunea de civil era straina), pe picior de razboi zi si noapte. Pe de alta parte romanii erau un popor aflat in transformare si a caror identitate s-a particularizat in acele secole tulburi, mult chiar prin contactele mai mult nedorite decit dorite cu mereu alti necunoscuti ce treceau prin Dacia in cautarea unui rost in Europa.
Ierarhia militara si soldatii in executarea serviciului parasisera provincia romana in totalitate, totusi locuitorii de rand ramasesera la casele lor, arand campurile si lucrand in atelierele asezarilor din intreaga Dacie (unii istorici pretind chiar ca, intr-o anumita faza a decaderii Imperaului, multi lucratori treceau frontiera pentru a-si duce existenta departe de temutii perceptorii de taxe romani). Situatia din perioada migratiilor este ilustrata limpede insa si curios de o realitate lingvistica: oaste din romana contemporana este mostenit din latinul hostis, unde nu insemna armata ci inamic - de unde si neologismul roman ostil de azi insemnind dusmanos.
Catre secolul al XIV tatarii erau stapanitorii politici ale teritoriilor de care vorbim. Invazia lor din 1241, care a devastat Europa pana in Italia de azi, ne arata forta lor nemaipomenita si la umbra careia desigur nu ar fi putut creste un stat roman. Cetatea Alba, cetatea Moldovei de la Marea Neagra, a fostcucerita de Roman Ide la tatari spre 1380 - moment pe care il putem considera desavirsirea unitatii statului moldovean.
In aceasta perioada,statele din centrul si vestul Europei aveau deja istorii de multe sute de ani si ajunsesera la un grad inalt de dezvoltare politica, culturala si economica.
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft.
