Piramida lui Cheops de la Giseh, in Egipt, denumita astfel dupa cel ce a dispus sa fie construita, faraonul egiptean Cheops (circa 2551-2528 i.Hr.), este cea mai veche si totusi unica minune a lumii pastrata mai bine. Datorita marimii ei este denumita si `Marea Piramida`.

Piramida lui Cheops este cea mai mare constructie ridicata vreodata de om cu exceptia Zidului chinezesc. Are inaltimea de 246,6 m, adica aproximativ cat un zgarie-nori cu 50 de etaje. Pe suprafata bazei ei de 230 x 230 m ar incapea impreuna cele mai mari cinci biserici din lume- San Pietro de la Roma, St Paul's Cathedral si Westminster Abbey de la Londra, domurile din Florenta si Milano.Din masa de piatra care constituie Piramida lui Cheops ar fi putu fi construite toate bisericile ridicate germania in ultima mie de ani.

Ordinul de construire a piramidei a fost dat de tanarul faraon Cheops, imediat dupa moartea tatalui sau, Snofru.Aidoma tuturor stramosilor sai, incepand cu faraonul Djoser(circa 2609-2590 i.Hr.), si Cheops dorea sa fie inmormantat intr-o piramida. Si, la fel ca toti predecesorii sai, nutre dorinta ca piramida sa fie mai mare, mai frumoasa, mai stralucitoare decat toate cate existau.Insa era nevoie de pregatiricomplexe inca inainte ca primul dintre cele peste doua milioane de blocuri din calcar care constituie piramida sa fie adus din cariera aflata pe malul rasaritean al Nilului. In primul rand era vorba de gasirea unui loc potrivit pentru constructie.

Piramida cantareste 6 400 000 tone prin urmare era nevoie de o fundatie solida, astfel constructia s-ar fi naruit sub propia ei greutate. Acest loc a fost gasit la sud de actuala capitala egipteana Cairo, pe o proeminenta a podisului desertic, la sapte kilometrii vest de actualul sat Giseh un fundament stancos, care putea sustine greutatea piramidei. Mai intai s-a nivelat fundatia. Pentru aceasta, s-a construit in jurul suprafetei propuse un zid etans, din nisip si pietre. In patratul respectiv s-a sapat o retea deasa de mici canale intersectandu-se in unghi drept, care au dat fundatiei aspectul unei uriase table de sah. Aceste canale au fost umplute cu apa, inaltimea nivelului a fost marcat pe peretii din piatra, dupa care apa a fost din nou evacuata. Pietrarii au indepartat apoi tot materialul de deasupra semnelor care marcau nivelul apei. Canalele au fost apoi umplute cu pietris, desavarsind astfel baza piramidei.

Aproximativ 4 000 de oameni artisti si alti mestesugari au lucrat vreme de zece ani pentru a indeplini aceste pregatiri. De-abia dupa aceea s-a putut trece la construirea propriu-zisa a piramidei. Potrivit istoricului grec Herodot (490-420 i.Hr.), lucrarile au mai durat aproximativ 20 de ani si vreo 100 000 de muncitori au trudit la enormul mormant. El scrie ca numai pentru ridichi, ceapa si usturoi cumparate ca ingrediente pentru masa muncitorilor constructori s-au cheltuit 1 600 de talanti(aprox. 10 milioane de euro ai zileleor noastre). Multi cercetatori moderni se indoiesc de adevarul spuselor lui Herodot referitoare la numarul muncitorilor. Pentru atatia oameni nu ar fi existat suficient loc pe santier, spun ei ; in cadrul unui proiect bine organuzat, ca aceasta, mai mult de 8 000 de muncitori ar fi ajuns sa se incurce reciproc.

In vremea construirii piramidelor, Egiptul era o tara bogata. An dupa an, de la sfarsitul lui iunie si pana in noiembrie, Nilul inunda terenurile strabatute acoperindu-le cu un strat gros de mal, care transforma nisipul uscat al desertului in pamant fertil. Astfel, in anii buni, se puteau culege pana la trei recolte de grane , fructe si legume. Prin urmare, din iunie si pana in noiembrie taranii egipteni nu putea sa lucreze pe ogoarele lor. De aceea se bucurau atunci cand, in satele lor, pe la mijlocul lui iunie, apareau scribii regali, inscriindu-i pe listele lor mari ca muncitori la piramide.

Aproape toti se inscriau ; aceasta nu era prin urmare munca silnica, ci un serviciu benevol.Existau doua motive : fiecare barbat care participa primea, atat timp cat muncea la piramida, adapost, imbracaminte, mancare si o mica retributie. Dupa patru luni, cand Nilul elibera iarasi terenurile, taranii se intorceau in satele lor. In afara de aceasta, pentru fiecare egiptean era o onoare si o indatorire fireasca sa ia parte la construirea mormantului faraonului. Caci fiecare din cei care ajutau la aceste marete lucrari credeau ca devine el insusi partasi, in oarecare masura, la nemurirea regelui-zeu.

Drept urmare, in fiecare an, la sfarsitul lui iunie, mase de tarani se indreptau spre Giseh. Acolo erau cazati in baraci si organizati in echipe de cate opt oameni. Munca putea sa inceapa. Barbatii traversau Nilul cu bacul si marsaluiau la carierele de piatra. Acolo desprindeau mai intai blocul din stanca, iar apoi, inarmati cu ciocane, dalti, ferastraie si unelte de gaurit il aduceau la o latime si inaltime cuprinsa intre 80 si 1,45 m, functie de instructiunile primite. Folosindu-se de franghii si parghii, fiecare echipa ridica apoi blocul ei pe o sanie de lemn, tragand-o spre malul Nilului pe o cale acoperita cu scandura groasa. O mica nava cu panze transporta oamenii si blocul de piatra, in greutate de pana la 7,5 tone, pe malul opus.

Piatra era apoi tarata pana la santier, pe un drum si el padosit cu scanduri. Cum macaraua si scripetele nu fusasera inca inventae, acum urma partea cea mai dificila a muncii : utilizand franghii sa parghii, muncitorii impingeau si trageau sania si blocul, urcand o rampa in spirala, construita din caramizi facute din malul Nilului, Ajunsi sus, in zona deja terminata a piramidei, blocul era pozitionat, cu precizie de milimetri, in locul indicat de un maiestru constructor. Cu cat crestea piramida spre cer, cu atat rampa devenea mai lunga si mai ingusta si cu atat mai mica platforma de lucru din partea superioara. Prin urmare, munca devenea tot mai anevoioasa.

Apoi urma cea mai periculoasa parte : piramidionul , blocul de la varf, inalt de noua metri, a fost carat pe rampa pana sus si pozitionat. Nu este cunoscuta cifra celor care si-au purdut viata in aceasta ultima operatiune. Astfel a fost inaltat, dupa o munca de 20 de ani, miezulpiramidei, alcatuit din 128 de straturi si cu 4 m mai inalt decat Domnul dinStrassburg. La acel moment piramida semana foarte mult cu ceea ce vedem astazi un munte in trepte. Darconstructia nu era inca desavarsita : spatiile goale au fost umplute cu pietre, astfel incat piramida prezenta in final o suprafata neteda, si nu in trepte.

Intr-un final exteriorul a fost imbracat cu placi din calcar orbitor de alb.Marginile placilor erau ata de exact taiate, incat nici macar o lama de cutit nu patrundea in spatiul dintre ele ; astfel, piramidalasa impresia unui urias munte de piatra, alcatuit dintr-o unica bucata. Placile exterioare au fost de asemenea slefuite perfect, stralucind ca oglinda ; in lumina Soarelui sau chiar si a Lunii,mormantul lui Cheops dupa cum relateza martorii oculari lucea misterios, ca un cristal urias, luminat din interior. Dar Piramida lui Cheops nu este in intregime din piatra. In mijlocul constructiei se gaseste un sistem ramificat de pasaje, care conduce printr-un coridor lung de 47 de m, `galeria cea mare`, catre o incapere de 10,50 m pe 5,30 m si inalta de 5,80 m, camera regelui.

Peretii incaperii sunt captusiti in intregime cu granit, dar nu sunt ornamentati. Aici se gaseste un sarcofag mare, gol, din granit, al carui copac lipseste. Se stie ca sarcofagul a fost itrodus aici inainte de terminarea piramidei, caci el nu incape pe coridoare. Asemenea camere regale au fost descoperite in aproape toate piramidele egiptene, ele servind ca loc de odihna vesnica a faraonului. Doua canale inguste de aerisire porneau din camera regelui facand legatura cu exteriorul. Din cate se pare, ele ar fi trebuit sa-i usureze faraonului mort inaltarea la astrii cerului.

Dupa moarte, corpul regelui era imbalsamat cu grija, caci el nu putea sa-si continue viata de dincolo daca trupul nu ramanea intact. In cursul acestei proceduri anevoioase, se indepartau creierul si viscerele, cadavrulera conservat in lesie si infasurat cu panza de in. Toata procedura era insotita de citirea unor texte sfinte si gesturi ceremoniale.

Dupa 70 de zile, mumia era depusa in camer mortuar. Viscerele erau si ele aduse in vase etanse, asa- numitele `canope`, care erau plasate alaturi de sarcofag in camera mortuara. In vreme ce ramasitele pamantesti ale faraonului isis gasesc linistea in locul de vesnica odihna din piramida, asa-numitul ka al decedatului parasea camera mortuara. `Ka` - era in credinta egipteana cel de-al doilea eu, un fel de imagine oglindita a omului viu, care parasea trupul cand acesta murea si se putea misca liber intre lumea de aici si cea de dincolo.

Acest `ka`, prin urmare, parasea camera mortuara si se urca pe invelisul exterior al piramidei, care era atat de neted, incat nici un muritor nu se putea catara pe el. In varful piramidei astepta zeul soarelui, Ra, tatal fiecarui faraon, in barca sa solara, in care regele decedat isi incepea acum calatoria in nemurire. Astazi, unii oameni de stiinta contesta ca Marea Piramida ar fi adapostit cu adevarat ramasitele faraonului Cheops. Doua argumente vin in sprijinul acestei idei :
Camera mortuara este total lipsita de ornamentatii, contrar obiceiurilor.
Sarcofagul in care trebuia sa fie depus trupul regelui mort este nefinisat, prin urmare neterminat ; capacul lipseste.

Prin urmare, profanatorii de morminte au patruns mult mai tarziu in piramida. Primul a fost califul Abdallah al-Mamun(813-833 d.Hr.), unul din fiii califului Harun al-Rasid. El a pus sa se sape un tunel pana in camera mortuara, sperand sa descopere aici mari bogatii, ca in alte morminte regesti. Dar nu a gasit nimic cu exceptia unui strat de 28 cm grosime excremente ale liliecilor care se cuibarisera aici. Astfel Piramida lui Cheops a devenit neinteresanta pentru cautatorii de comori si profanatorii de morminte. Nu insa si pentru alte categorii de hoti : arabii au incendiat o parte a orasului Cairo si l-au distrus complet in anul 1 168 d.Hr., pentru a nu-l lasa sa cada in mainile cruciatilor crestini, iar mai tarziu egiptenii au smuls lespezile de calcar de pe exteriorul piramidei, utilizandule pentru construirea caselor. Si astazi se regasescvechile placi in multe moschei din oras. Nu s-a mai pastrat decat nucleul in trepte al piramidei asa cum il admira astazi turistii.

Acestui furt de piatra i-au mai cazut prada varful piramidei precum si primele cateva straturi ale constructiei. Din aceasta cauza ea nu mai masoara acum 146,60 m, ci doar 137,20 m. Varful piramidei este format acum de un patrat cu latura de circa 10 m. Vreme de vreo 1 000 de ani, intre 2630 si 1640 i.Hr., regii egipteni si-au construit morminyele in forma de piramide. Dar ele nu reprezentau decat o parte dintr-un complex amplu. Legat de piramida exista un templu funerar compus din doua parti : o zona exterioara cu poarta de intrare si curtea cu coloane, si una interiora,cu nise pentru statuile regelui si depozite de alimente pentru viata de apoi.

Preotii aduceau zilnic la templu jertfe sub forma de alimente, pentru ca regele sa poata avea o viata placuta in eternitate. Langa templu exista o ambarcatiune de lux, care trebuia sa-i serveasca drept mijloc de transprt in lumea de dincolo.
De la templu pornea un drum acoperit care ducea pana la Nil. Aici se afla templul din vale, cu un spatiu de acostare pentru barcile care aduceau trupul faraonului si procesiunea mortuara. In acest templu se efectueaza imbalsamarea trupului.
In apropierea piramidei se gaseau piramide mici ale reginelor si mormintele simple (`mastabas`) ale rudelor, preotilor si inaltilor functionari ai faraonului, care astfel urmau sa-l serveasca si in viata de apoi.

Majoritatea acestor constructii au disparut ; adesea au fost daramate si utilizate ca materiale de constructie. Doar putine dintre ele au rezistat celor 4 000 de ani care au trecut de la construirea lor