A fost o primavara tare ploioasa, aceea. Nefiind nevoit sa mearga la muncile campului, bunicul a-nhamat calul la docar si a plecat la targ, cu lapte pentru musterii. La intoarcere a hotarat s-o ia direct prin garla mare, sa nu mai ocoleasca prin vadul Cilnaului. Cand a ajuns la mal, apa era involburata rau de torentele de la munte, care sparsesera zagazurile la pastravaria de la Calvini si veneau acum pe garla pastravi ametiti de tulbureala. N-a mai stat pe ganduri si, numai cu cosul de nutret, a prins vreo doua balerci de peste, de l-a si certat bunica pentru imputirea balercilor de lapte. L-am auzit mormaind ceva in barba si repede s-a apucat de curatat pestele, numai cu ajutorul tatii. Capatanile, cozile si laptii i-a dus la rece, pentru ciorbite, icrele le-a dat la sare... restul, pentru pastrav la tava cu vermut.
Au urmat zile de mancat numai peste, facut in toate felurile, imbunata au ba, bunica respecta naravul tataii: niciodata aceeasi mancare de doua ori la rand.
Pastravul la tava cu vermut... era alta socoteala: pe el, singur, l-ar fi vrut si de trei ori in zi, cum il facea bunica si va si spun cum. Ce se vedea pe masa: un pastrav de caciula plus basma, adica sapte, cu sira scoasa si un pic sarati, un blid cu faina de popusoi, un blidut cu nuci pisate, un pahar pe jumatate plin cu stafide.
Pe urma sosul: dintr-o lingura de ulei, o cana de vermut sec plina doar pe jumatate, vreo doua linguri de masline verzi maruntite si-alte doua de negre si trei patru catei de usturoi sfaramati: toate acestea incalzite intr-o tigaita.
Fileurile de pastravi le da prin malai, le sara si pipara dupa gust, apoi le prajea in uleiul dintr-un tuci, pana se rumeneau bine, pe ambele parti. La urma turna sosul peste fileuri si deasupra punea nucile si stafidele.
Dupa ziua de pastrav cu vermut, a venit ziua de pastrav cu vin. Iar sapte pesti, apoi un sfert de litru de vin alb, o ceapa, cimbru, sare, piper si doua panusi de unt (cam cat doua linguri cu mot), zeama de la o lamaie, verdeata.
Vinul il toarna clocotit deasupra pestilor, dupa care mai vin si doua pahare de apa clocotita. Adauga ceapa tocata marunt, sare, piper si cimbru si lasa sa fiarba incet. Cand au fiert, ii scurge de zeama si-i serveste fierbinti, cu unt deasupra, zeama de lamaie si verdeata.
A treia zi a fost a pastravului rasol cu sos de unt.
Face bunicul un sos bun din unt si lamaie, pentru pastravi, si rasol dar si gratar, asa: untul il inmoaie pe foc mic, apoi trage cratita de pe foc, stoarce o lamaie si amesteca bine zeama in unt. Pune si mustarul si iar amesteca bine. Cand sosul e ca o crema, un praf de sare si... dat la cald. Separat batut cu putin ulei usturoiul si-l toarna peste sosul facut, amestecand iute, apoi repede peste pestele fript sau rasol, fierbinte... si se serveste imediat.
Pestele era de-acum sarat de trei zile, altfel nu tinea. Nu-i mare lucru, dar e ceva de muncit la sapte pastravi, ca sapte eram si noi, intotdeauna in casa: intii se lasa pastravii doua trei ceasuri la fragezit in trei patru linguri de otet si tot atatea de ulei. Apoi, pestele trebuie sa fiarba la foc foarte mic intr-un vas incapator cu un litru de apa, nu mai mult de-un sfert de ceas. Se scot pe o farfurie mare acoperita cu sosul de unt al bunicului si, peste ei, un praf de piper si ploaie grea, de verdeata tocata marunt.
Cum mai face bunica bun, pastravul, e cu maioneza, a-nvatat-o cumnata-sa, Titica. Mancare boiereasca, culeasa din lumea mare pe unde a colindat, ca Ionica al ei, adica fratele bunicii, placandu-i cartea, se procopsise sef la o banca. Asadar: scotea bunica de la bidon, de la sare, sapte pastravi pe care-i curatat de sare si-i spala cu apa rece, dupa care-i trecea la fiert, in apa calda cu otet. Dupa nici un sfert de ceas ii scotea pe un blid intins si turna peste ei o maioneza calda, pregatita dintr-un galbenus crud frecat spuma cu doua linguri de unt, pe urma a stors inauntru o lamiie, apoi piper macinat si putina sare. Se tin pe coltul plitei, pastravii, pana-i mancati, calzi, nu mult dupa ce i-ati facut, cu multa verdeata deasupra.
Tataia, musai sa gaseasca un cusur: Buni, Marito, dar parca trebuia mai multa lamaie.
sibi, Editor Askmen.ro
