Wilhelm I abdica in 1840

Ii urmeaza la tron fiul sau care, in 1848, se multumeste sa dea tarii o Constitutie parlamentara. Olanda evolueza de atunci catre democratie, cel putin in stilul ei propriu. In cursul anilor 1880, in fapt, Abraham Kuyper intemeiaza o puternica miscare populara protestanta, opusa in acelasi timp spiritului anului 1789 (de unde si denumirea sa de `antirevolutionara`), cat si elitelor mostenitoare ale `regentilor`. Catolicii, pana atunci ramasi in afara vietii politice, se organizeaza curand intr-o miscare similara. Dupa Primul Razboi Mondial (in timpul caruia Olanda a ramas neutra), societatea olandeza se izoleaza in cadrul comunitatilor (zuilen = `stalpii` natiunii): protestanta, catolica, `umanista` (cea din urma putin structurata). Fiecare dispune de scolile, sindicatele, presa ei etc.

Incalcand neutralitatea olandeza, armatele germane trec frontiera la 10 mai 1940. Doua zile mai tarziu, regina Wilhelmina si guvernul ajung la Londra. Olanda este pusa sub o administratie civila si nu militara, asa-numitul Reichskommisar, deoarece germanii ii considera pe olandezi ca arieni germanici chemati sa se alature Reich-ului. In practica, este vorba de un regim dur de ocupatie, pana la inceputul lunii mai 1945.

In timpul anilor 60, zuilen isi pierd insemnatatea. Societatea se laicizeaza: in 1990, 40% din olandezi se declara `fara religie`, fata de numai 5% la inceputul secolului.
Olanda este unul dintre cele sase state fondatoare ale comunitatii europene.

Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft