Sunt insurat! Nu-mi plangeti de mila... nu-i asa de rau. Poate ca am fost norocos si am dat peste o femeie cat de cat normala, care se straduieste cat poate de mult sa nu ma cicaleasca, si sa imi acorde libertatea de care am nevoie. Nu cred ca ii este usor, dar apreciez efortul. Bineinteles ca exista si posibilitatea ca eu sa nu fiu unul dintre barbatii care se simt incorsetati de indatoririle si obligatiile de sot...un barbat matur ar spune femeile, un mototol ar spune unii dintre semenii mei. In fine, in general sunt multumit de viata mea de cuplu. Cu toate acestea nu ma pot obisnui cu toanele, nervii si istericalele fara motiv care apar intr-o anumita perioada a lunii.
Nu inteleg cum o femeie care pare si afirma ca este fericita isi aminteste ocazional (cam o data pe luna) ca nu mai sunt la fel de tandru si afectuos ca la inceput. De ce dintr-o data nu-i mai ajunge intelegerea si armonia, cauzata, ce-i drept, si de rutina, nu numai de dragoste si respect. De ce, subit, isi doreste sa fie curtata, flatata si complimentata I-am spus ca este frumoasa, desteapta si ca alaturi de ea ma simt implinit... acum trei ani cand am cerut-o de nevasta. Stiu sigur ca nu a uitat acest lucru pentru ca imi spune: "La inceput nu mai conteneai cu complimentele si acum..."
Fratilor, i-am spus o data, de doua, de noua ori, de ce trebuie sa repet la infinit In plus nu-i mai ajung vechile complimente, o plictisesc, asadar, trebuie sa dau dovada de creativitate si sa inventez tot timpul altele noi. N-am mai vrajit o femeie de cand m-am insurat, e normal sa-si mai iasa si omul din mana, nu
Am intrebat si eu in stanga si in dreapta, colegele si prietenele, iar ele mi-au spus ca femeile sufera de teama de a nu fi abandonate, iar asigurarea continua a partenerei ca "she`s the one and only" imi va garanta linistea in viata de familie.
Dragelor, daca aveti langa voi un barbat care va respecta si se poarta frumos cu voi, desi nu va aduce flori si nici nu va repeta la nesfarsit cat de frumoase sunteti, concentrati-va nervii cauzati de sindromul premenstrual asupra altor lucruri. Certati-va cu colegii de birou sau cu babele care va imping in tramvai pentru a-si "recupera" locurile rezervate. Puteti chiar sa va certati cu prietenele voastre pe care noi le "iubim" atat de mult, numai lasati-ne pe noi in pace si scutiti-ne de frustrarile specifice perioadei
Iar voi, ceilalti barbati cu aceleasi probleme ca si ale mele, organizati-va programul in asa fel incat in acea perioada a lunii sa fiti cat mai ocupati. Stati peste program si daca ati putea ajunge acasa dupa ce consoarta a adormit ar fi mai mult decat ideal. Sigur ca, va fi nervoasa, irascibila si nu va vorbi cu voi cateva zile pentru ca mintea ei incetosata de revolutia lunara a hormonilor nu va intelege ca munciti atat de mult pentru bunastarea familiei, dar cred ca e mai bine sa nu va vorbeasca deloc decat sa va bata la cap cu "nemultumirile" ei. Nu-i asa
Victor, redactia AskMen.ro
