Faramitarea teritoriala a Germaniei, asa cum se prezinta aceasta in secolul al XVI-lea, se va mentine, in linii mari, pana la 1803. La fel se petrec lucrurile si in ceea ce priveste institutiile imperiale.
Institutiile imperiale
Carol Quintul se proclama imparat de la urcarea sa pe tron, in 1519, dar nu va fi incoronat de papa decat in 1530. Dupa domnia lui, incoronarea imperiala, asimilata incoronarii regale, va avea loc in Germania (de obicei la Frankfurt). Astfel incepe sa fie frecvent utilizata expresia `imparat al germanilor` (mai curand decat `imparat al romanilor`).
Dieta imperiala (Reichstag), convocata de imparat, aproba deciziile acestuia, mai ales in domeniile militar si fiscal. Ea este compusa din trei colegii:
- cel al electorilor (celor sapte precizati in Bula de Aur li se adauga electorul de Bavaria in 1623 si cel de Hanovra in 1692);
- cel al restului principilor si prelatilor proveniti direct din imperiu;
- cel al oraselor libere, a caror putere de deliberare nu va fi recunoscuta decat in 1648.
Real in secolul al XVI-lea, rolul Dietei va deveni doar formal dupa Razboiul de 30 de ani. Cu toate acestea, imperiul supravietuieste, cu atat mai mult cu cat el reuneste (si, simultan, garanteaza) o multitudine de mici entitati.
Doar statele germane cele mai importante pot, in mod efectiv, sa se comporte ca si cum ar fi suverane.
Piesele mozaicului
In afara cantoanelor elvetiene (ce se vor desprinde definitiv de imperiu in 1648), trebuie deosebite posesiunile Habsburgilor, care conduc, in calitate de imparati, fara intrerupere, intre 1438-1740. Acestea sunt repartizate in trei subdiviziuni: posesiunile numite `ereditare` (Austria, Styria, Carintia, Tirol etc.), coroana Boemiei (Boemia, Moravia, Silezia, Luzacia) si mostenirea burgunda (Tarile de Jos si Franche-Comte).
In restul imperiului se pot distinge:
- ducate, comitate, principate etc. si seniorii `laice` (non-ecleziastice) dependente direct de imperiu (care nu au alt suzeran in afara imparatului);
- seniorii laice avand un alt suzeran direct decat imparatul (numite `mediate`);
- posesiuni ecleziastice, conduse de arhiepiscopi, episcopi, abati sau ordine cavaleresti, cele mai multe dintre ele fiind `imediate` (in dependenta directa);
- orase dependente direct de imperiu, numite `orase imperiale` sau `orase libere`.
In total, `piesele mozaicului` care depind direct de imperiu sunt in numar de aproximativ 350.
Pentru a simplifica, se pot urmari trei categorii:
- principatele ecleziastice guvernate de arhiepiscopi sau de catre episcopi:
- cele mai importante orase libere;
- principalele `state` laice.
Principatele ecleziastice
Generos inzestrate cu pamanturi de catre imparati in Evul Mediu, acestea acopera o parte insemnata a teritoriului german. Deoarece nu pot intra in jocul aliantelor matrimoniale si al succesiunilor, ele contribuie la inchegarea hartii politice a Germaniei. Marile familii princiare se straduiesc sa obtina functii ecleziastice pentru membrii lor: arhiepiscopiile de Mainz, Koln, Treves, carora li se adauga demnitatea electorala, sunt in mod deosebit ravnite. Consimtamantul Bisericii poate costa insa scump... (La inceputul secolului al XVI-lea, Albert de Hohenzollern, devenit arhiepiscop de Mainz, `vinde` indulgente, pentru a-si recupera cheltuielile, si provoaca furia lui Luther.)
In nord-estul Germaniei, Reforma duce la secularizarea principatelor ecleziastice, masura premergatoare, adeseori, anexarii acestora de catre statele laice invecinate. Se ajunge si in situatia in care, principele-episcop, convertit la religia protestanta, isi pastreaza autoritatea temporala (episcopiile de Osnabruck si Lbeck). Restul principatelor ecleziastice se vor mentine, aproape neschimbate, pana in 1803.
Orasele libere
In Evul Mediu, in jur de 100 de orase - inegale ca insemnatate - si-au castigat autonomia, eliberandu-se de sub tutela seniorilor ecleziastici (Bremen, Koln, Strasbourg, Augsburg, Regensburg...) sau laici (Frankfurt, Nrnberg, Ulm...). Statutul lor nu este recunoscut decat la sfarsitul secolului al XV-lea. Prin traditie, Dieta se reuneste intr-unul din ele: Worms, Speier, Augsburg, Regensburg.
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
