Am decis sa va scriu despre modul in care putem sa abordam impreuna terapia acestora. In cursul articolelor anterioare am cautat sa prezint cateva elemente generale despre acest subiect si despre modul in care functioneaza psihologia jucatorului. Invit pe cei care se confrunta cu acest fenomen sa aiba in vedere aceste lucruri si, in masura posibilului, sa putem sa colaboram atat on-line cat si direct.
Primul pas efectiv este sa sesizam situatia. Pentru aceasta este nevoie de cineva exterior, acest cineva este uneori jucatorul. Se intampla rar sa fiu contactat de cineva care are o asemenea problema. Asadar este posibil ca si jucatorul in speta sa realizeze problema cu care se confrunta. Faptul ca el se confrunta cu aceasta situatie si realizeaza simptomul sau face ca el joace rolul unui observator care isi vede propriul comportament si incearca sa il corecteze.
Dar aceste observatii, nu tin pentru ca partea de observare este cu usurinta absorbita de pasiunea jocului. Faptul ca jucatorul ajunge in cabinet o data sau de cateva ori nu este o solutionare. Este mai mult incercarea sa de a rezolva situatia si este expresia conflictului propriu, intern. Eu pot sa il ascult, pot sa observ anumite lucruri dar nu pot interveni in viata sa reala pentru a solutiona suferinta sa. Este necesar atunci un sprijin apropiat.
Putem avea urmatoarea imagine: Dorin, jucatorul sufera. Suferinta lui incearca sa fie solutionata prin forte proprii. Jocul joaca rolul analgezicului care dilueaza suferinta. Cand suferinta ajunge prea mare, atunci jucatorul insista in actele sale pana provoaca inconstient o reactie suficient de puternica astfel incat simptomul nu mai poate sa fie evitat. Cel mai adesea insistenta ia forma unei pierderi financiare din bani imprumutati. Atunci simptomul nu poate sa fie evitat si implicit suferinta nu mai poate sa fie evitata.
Dar apararea fata de suferinta continua sa fie prezenta. Necesitatea de a scapa de suferinta este pusa in celalalt iar apararea fata de suferinta este asumata. Apararea continua sub forma luptei cu o persoana care ii spune sa se lase iar el spune ca nu are nici o problema cu jocul, ca el se poate lasa oricand, ca el poate sa reziste acesteia si ca nu joaca.
Conflictul din interior se muta in exterior. Cererea este mai curand de asteptare a unei pozitii ferme din partea apartinatorilor pe care ii testeaza prin tot felul de promisiuni si de sperante.
Forma prin care apartinatorii pot sa vada aceasta problema este ca daca vor o promisiune care nu inseamna nimic in practica. Sunt cateva cuvinte pline de afect si de regret care intotdeauna sunt sincere dar precare pentru ca in momentul invaziei dorintei se pierd transformandu-se intr-o ascundere de toata lumea sa actioneze solicitand participarea acestuia la o psihoterapie in care sa fie si ei prezenti. A crede promisiunea jucatorului echivaleaza cu abandonul lui. ￢Da, ai promis si pentru mine este suficient, nu ma mai intereseaza ce se intampla cu tine pentru ca tu poti sa fii singur￢.
Dar acest ￢a fi singur￢ presupune si incredere dar si abandon. In fapt, daca apartinatorul este cu adevarat sincer cu propria persoana, nici el nu simte ca lucrurile stau intr-adevar asa cum le prezinta jucatorul. Ca urmare, ne vom afla in urmatoarea situatie ￢ jucatorul promite sincer, apartinatorul crede dar se indoieste si in fapt nu se mai vorbeste despre asta.
Devine un secret, un tabu al familiei care oricum se vor derula lucrurile va deveni o problema.Rolul psihoterapiei analitice de familie pentru jucator este de asigura ca impactul jocului sa fie transformat in ceva folositor familiei dintr-un inamic de distrus.
psiholog Claudiu Ganciu
037
11 70 425
0722 453 906
cpap.claudiu@gmail.com
www.centrupsihologie.ro
