Este vorba despre un tanar cu o inteligenta deosebita, provenit dintr-o familie cu probleme financiare obisnuite dar care in decursul ultimelor doua generatii au insistat in mare masura asupra acestor probleme pe care au incercat sa le rezolve. In perioada in care tanarul a inceput terapia familia continua sa fie preocupata de problemele financiare.
In decursul timpului a apelat la imprumuturi din partea unor rude apropiate. Nu pot preciza specificul situatiei intrucat as oferi o imagine despre aceasta familie care ar permite si o identificare a ei dar si as pierde caracterul general al situatiei pe care il consider important in acest context.
Din adolescenta, tanarul descoperise placerea jocurilor de noroc, a pariurilor sportive. Initial sporadic si ulterior in mod constant incepuse sa frecventeze locurile in care se putea juca, in anumite perioade prefera sa fie online in aceleasi scopuri. Treptat, pariurile l-au pus in situatia sa aiba datorii pe care nu le putea onora. Nu putea apela la parinti pentru ca incerca sa tina deoparte secretul sau. Nu le putea spune parintilor ceea ce se intampla cu el pentru ca acest lucru i-ar fi facut sa sufere.
Prins intr-o realitate financiara pe care nu o mai putea suporta si intre sentimentele fata de parinti decide singur sa faca ceva ￢ sa apeleze la o psihoterapie fiind sustinut in acest sens de una din prietenele sale apropiate care il si orienteaza spre mine. Senzatia initiala de relatie usor fortata a disparut treptat si relatia noastra s-a asezat in timp. Venea uneori preocupat, alteori ingrijorat, cauta sa afle ceea ce se intampla cu el.
Usor surprins la inceput de absenta unor pareri critice sau unei curiozitati privind jocul sau si dependenta sa de joc la inceputul relatiei, se astepta la o critica din partea mea in conformitate cu comportamentul standard al familiei sale care aveau o condamnare neta a dependentei sale. Momentul inceperii terapiei a corespuns si cu momentul in care a vorbit cu mama despre problemele financiare pe care le are si despre sursa lor. Familia s-a refugiat intr-o atitudine de condamnare incercand sa nege legatura cu jocul ca fiind un ceva strain de care pacientul nu vrea sa se lase.
Rolul meu initial parea sa fie cel de a crea o punte de legatura intre familie si suferinta sa. Faptul ca era mereu criticat, condamnat pentru ceea ce facea il punea intr-o ipostaza dificila care il si bloca. Absenta criticii i-a permis insa sa puna in valoare inteligenta sa intr-adevar remarcabila, sa constate ceea ce se intampla in viata sa si sa faca legaturile necesare pentru a-si relua atat activitatea profesionala cat si facultatea, la ambele renuntand din acelasi motiv.
Acest moment ar reluarii vietii profesionale a permis si mutarea ￢pasiunii￢ pentru joc in profesie, in realizarea altfel a unor idealuri familiale care nu erau insa ale lui ￢ cea a unei familii reusite, bogate, satisfacute. Pot sa fie multe de spus despre aceasta situatie dar jocul i-a permis sa re-vada propria sa depresie si suferinta proprie precum si cea a familiei sale. Daca nu ajungea intr-o situatie limita acest lucru nu ar fi fost posibil. Este unul din paradoxurile situatiei ￢ ca sa poti sa progresezi, uneori e necesar sa ajungi intr-o situatie limita in care optiunile nu mai exista.
