Istoria pisciculturii din Delta Dunarii
Cu privire la pescuitul de la Dunare si baltile ei in secolele X-XIII avem unele stiri provenind, pe de o parte, din sapaturile arheologice effectuate la punctual numit Bisericuta, pe o insula din mijlocul Baltii Latimea de pe teritoriul satului Garvan, pe de alta parte, din marturia cronicilor bizantine si ale unei vechi cronici rusesti.
La Bisericuta au fost date la iveala, prin sapaturi incepute in 1939 si continuate pana azi, resturile unei cetati bizantine si ale asezarii civile adiacente. Rezultatele sapaturilor arata o viata complexa a acestei asezari, ai carei locuitori se ocupau in primul rand cu pescuitul, apoi cu agricultura, cresterea vitelor, vanatoarea si cu diferite mestesuguri.
S-au descoperit aici tot felul de unelte de pescuit: resturi dintr-o plasa de pescuit, greutati de plasa din caramida si piatra, carlige de undita, un carmac de sturioni si un harpoon sau o ostie. De asemenea, numeroase oase de peste si solzi in gropi. Resturile plasei de pescuit, gasite in 1954, carbonificate, ne arate ca era facuta din sfoara de canepa, dupa acelasi system ca si plasele din ziua de azi, si ca aveau ochiuri cu latura de 1,065 m ceea ce inseamna ca era o plasa mai mare.
Greutati de plasa si navod s-au gasit peste 200 de bucati, ceea ce arata insemnatatea acestui mod de pescuit, fapt normal in baltile Dunarii. Carlige de undita, din bronz si din fier, vreo 20 de bucati in total, dovedesc, cum era de asteptat, ca se practica si acest fel de pescuit, care insa nu se putea compara, sub raportul rezultatelor, cu acela al navodului. Carmacul de fier, cu "limba", dovedeste ca se pescuiau sturioni, dupa cum harponul, tot cu fier, din care s-a pastrat partea esentiala, prevazuta cu carlig si avand lungimea de aproape 24 cm servea tot la pescuitul pestilor mari.
Gropile serveau nu numai la depozitarea resturilor de peste, dar si a pestelui prins care, cand era in mare cantitate sin u putea fi transportat sau vandut imediat, se pastra, sarat sau chiar proaspat, catva timp in aceste gropi bine lustruite si arse; ele se constata nu numai la Garvan, dar si la Capidava. Procedeul s-a pastrat pana la inceputul secoluluiu al XX-lea.
Pentru locuitorii de la Bisericuta-Garvan, pestele era nu numai aliment principal, dar sic el mai de seama articol de negot. In schimbul lui ei primeau mai intai sarea atat de necesara principalei lor indeletniciri, sare care provenea, dupa toate probabilitatile, din ocnele carpatice; apoi diferite articole de metal, tesaturi, obiecte de podoaba, care veneau mai ales din sud, din lumea Bizantului, dar si din miazanoapte, din lumea ruseasca.
Dunarea cu baltile ei si Delta ei constituie cel mai mare si mai bogat domeniu piscicol al tarii: circa trei sferturi din productia noastra de peste ii revine ei, marea si cu toate celelalte ape la un loc dand restul. Impresionanta este varietatea pestilor ei. In 1957 se cunosteau nu mai putin de 57 de specii, 41 de specii exclusiv de apa dulce, si anume 35 proprii fluviului, iar 6 afluentilor. Restul e alcatuit din 15 specii de pesti de mare.
raducu4all, Editor Askmen.ro
