Istoria Maltei

8/8959
label Diverse autorenew 13 Aug 2015, 00:00




In anul 218 i.Hr., Malta, pana atunci cartagineza, cade in mana romanilor. Crutata de barbari, ajunsa apoi bizantina, duce o viata linistita pana in secolul al IX-lea. In 870 este cucerita de arabi. Pentru a nu fi transformati in sclavi, maltezii se convertesc la islam. La randul lor, normanzii din Sicilia ocupa Malta in 1090, iar maltezii revin la crestinism. Legata de Regatul Siciliei, insula (mai degraba arhipelagul: Malta, Gozo si Comino) trece sub controlul Angevinilor si apoi al Casei de Aragon pentru a sfarsi sub stapanirea lui Carol Quintul in 1516.

Ordinul sfantului Ioan
Intemeiat in Tara Sfanta, Ordinul cavalerilor Sfantului Ioan s-a retras la Rodos in 1308. Expulzat de otomani in 1522, ordinul cauta sa-si gaseasca un alt refugiu: Carol Quintul ii atribuie Malta in 1530. Sub conducerea marelui maestru Jean Parisot de La Vallete, cavalerii fortifica insula si rezista atacurilor turcilor pana la infrangerea acestora la Lepanto in 1571.

Ordinul incepe atunci o serie de lungi lupte impotriva navelor turcesti si nord-africane. Originea franceza (si aristocratica) a numerosi conducatori ai Ordinului face ca in secolul al XVIII-lea influenta Frantei sa devina preponderenta. In conditiile in care Revolutia a intrerupt aceasta legatura, interesul Marii Britanii fata de Malta devine evident. In 1798, Bonaparte, in drum spre Egipt, ocupa Malta, dar garnizoana franceza, luata cu asalt de maltezi, capituleaza doi ani mai tarziu. Opunandu-se revenirii Ordinului Sf. Ioan, maltezii se indreapta spre britanici: o Adunare propune regelui Angliei sa-si proclame suveranitatea asupra insulei, cu conditia respectarii unei Constitutii si a religiei catolice. Londra isi da acordul in 1813.


De la regimul britanic la independenta
In secolul al XIX-lea, regimul britanic asigura Maltei, escala si baza navala, o noua prosperitate. Libertatile politice acordate de britanici sunt, cu toate acestea, considerate a fi insuficiente. La sfarsitul secolului se dezvolta o miscare nationalista. Constitutia din 1921 ofera Maltei un Parlament dar, de atunci incolo, nationalistii incep sa aspire la independenta.

De la intrarea Italiei in razboi, in 1940, pana la infrangerea Axei la sfarsitul anului 1942 pe teritoriul Libiei, Malta, supusa unor violente bombardamente aeriene, rezista totusi. Dupa

razboi, statutul insulei este din nou pus in discutie. Partidul nationalist, aliat cu Biserica catolica, pretinde independenta. Dimpotriva, Partidul muncitoresc (socialist), reprezentant al lucratorilor de la baza navala si profund anticlerical, reclama integrarea in cadrul Regatului












Unit. Britanicii ezita. In 1962, nationalistii castiga alegerile si proclama independenta, recunoscuta de Londra la doi ani dupa organizarea referendumului. Malta ramane legata de Marea Britanie prin acorduri cu caracter defensiv.

Ajunsi la putere in 1971, socialistii transforma Malta in republica si denunta acordurile de aparare (1977). Britanicii evacueaza baza navala doi ani mai tarziu. Simultan, socialistii se angajeaza intr-o politica de neutralitate si se apropie de tarile arabe, in special de Libia. Reintoarcerea nationalistilor la guvernare, in 1987, marcheaza, dimpotriva, recastigarea interesului pentru Europa. In 1990, Malta isi exprima dorinta de a adera la Uniunea Europeana.


Limba malteza
Este o limba semitica in cadrul careia este greu de facut distinctia intre substratul punic (cartaginez) si adaosul arab, care pare sa fie dominant. Populatia a utilizat intotdeauna malteza. Elitele au intrebuintat italiana, ca limba de cultura si de afaceri, din Evul Mediu si pana in secolul al XIX-lea. Engleza a preluat apoi stafeta.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, nationalistii au reusit sa impuna malteza in invatamant. Astazi, este limba oficiala a tarii, ca si engleza. Malteza utilizeaza caracterele latine.

Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft