Leul romanesc are o istorie cu multe urcusuri si coborasuri. Certificatul sau de nastere dateaza din primavara anului 1867. Era inceputul Romaniei moderne... Multa vreme stramosii nostri nici nu si-au dorit o moneda nationala. In perioada triburilor geto-dacice, Burebista a inceput scoaterea din circulatie a monedelor locale. Astfel, piata banilor a fost ocupata de denari romani si de drahme grecesti. Cei mai cautati au fost insa, pentru multa vreme, tot banii de aur. Asadar, din cele mai indepartate timpuri, oamenii au preferat monedele grele, universale, care sa poata fi folosite pe un teritoriu cat mai intins. Daca ar fi sa transpunem acest lucru in actualitate, putem spune ca inca de la origine, popoarele europene au fost atrase de "moneda unica", botezata astazi EURO.
La 1830, cand a capatat viata Regulamentul Organic, Tarile Romane aveau deja o moneda proprie: leul. Moneda etalon din acea vreme (ducatul olandez din aur) era cotata in lei. Ea valora 31 de lei si 20 de parale. Dar leul era doar o moneda de calcul. O fictiune. Atat. O fictiune la care erau raportate monedele straine, in incercarea de-a pune capat haosului. O cantitate imaginara. O idee si atat, fara forma fizica. Desi valoarea leului era stabilita in raport cu monedele straine de aur si argint, nu putea fi folosit la plati. Tranzactiile se faceau in aur. Asta atunci cand nu se recurgea la troc. Pe masura ce activitatile economice si financiare se intensificau, in conditiile istorice noi, leul vechi a inceput sa dispara din tranzactii.
Nici dupa Unirea din 1859 haosul nu a putut fi atenuat. Pana atunci, in cele doua Principate fusesera practicate cursuri diferite ale monedelor in circulatie. Asa ca incercarile guvernului roman de a mentine un curs stabil al leului de calcul, in raport cu o grupa de monede europene, s-au lovit de mari obstacole. Si nici nu putea fi altfel atat timp cat nu exista un sistem monetar unitar.
Alexandru Ioan Cuza a incheiat cu Monetaria Franceza un contract in vederea baterii unei monede romanesti, in mai 1860. Din lipsa de finanare, proiectul a cazut pentru o perioada buna de timp. De la Cuza au ramas doar probele monedei proiectate sa fie batute la Paris. A doua tentativa a domnitorului a esuat patru ani mai tarziu. Dezordinea monetara lua amploare. Pe piata circulau extrem de multe monede, care mai de care mai diferite ca valoare si forma.
Visul lui Cuza infaptuit de Carol I
Regele a gasit banii necesari pentru a bate primii lei romanesti. Evident, Austria si Imperiul Otoman s-au imporivit. Ulterior, turcii si-au dat acordul dar au conditionat ca pe leul romanesc de aur si argint sa apara si un simbol otoman. Legea monetara adoptata la 22 aprilie 1867 instituia leul ca moneda nationala, egal cu 100 de bani (moneda divizionara). Un leu romanesc cantarea cinci grame de argint, sistemul monetar fiind bazat pe bimetalismul aur-argint. Pentru a ocoli pretentiile turcilor, au fost puse in circulatie mai intai monedele divizionare de 1, 2, 5 si 10 bani (in 1867). Ele erau din bronz si au fost batute la doua monetarii din Birmingham (Anglia). In 1868 au fost emise primele monede romanesti de aur, cu valoarea de 20 de lei (un "pol"), tirajul fiind unul simbolic (200 de bucati). Dintre acestea, cateva zeci au fost zidite la temelia castelului Peles, iar altele au fost daruite parlamentarilor, ministrilor, unor diplomati straini, guvernului turc, familiei Hohenzolern de la Sigmaringen si unor capete incoronate din Europa.
La 3 martie 1870 se infiinteaza la Bucuresti Monetaria Statului, care bate, in acelasi an, moneda de argint de un leu si pe cea de aur de 20 lei. Punand in circulatie acesti bani, guvernul roman a ignorat complet pretentia otomana care se referea la existenta pe monede a unui insemn al suveranitatii turcesti. In anii urmatori, sistemul monetar romanesc avea sa fie intregit cu piesa de argint de 50 de bani (numita "dupca", in Moldova, si "bancuta", in Muntenia) si cele de doi si, respectiv, de cinci lei.
Prezenta efigiei suveranului pe monede este plina de semnificatii. Prima moneda romaneasca cu efigia lui Carol I este polul de aur din 1868, cand domnul apare tanar, fara barba. Mai tarziu, dupa 1879, gravorul Kullrich a realizat niste efigii foarte reusite, devenite clasice si care s-au perpetuat pe unele monede pana in 1901 (cea de cinci lei). In 1868 este batuta moneda de aur de 20 de lei. Pe aceasta apare chipul lui Carol care este numit "domnul romanilor". Cum era de asteptat, aceasta titulatura a suparat imperiul Austro-Ungar si Rusia. Pentru a calma spiritele pe celelalte monede s-a scris "Carol I rege al Romaniei".
Prin greutatea, dimensiunile si puritatea argintului, leii romanesti erau similari cu monedele Uniunii Monetare Latine (Franta, Italia, Elvetia si Belgia), la care tara noastra s-a alaturat de facto. A fost epoca cea mai europeana si mai prestigioasa a leului romanesc, care a ramas o moneda stabila si puternica pana la primul razboi mondial. Istoria vorbeste mult despre crizele prin care a trecul leul romanesc, cele generate de cele doua razboiaie mondiale sau de regimul comunist. Acum, leul face eforturi de reabilitare in fata celorlalte valute. Ramane de vazut cat de greu va fi, cand va sosi momentul retragerii lui, pentru a lasa locul tanarului Euro.
Cornelia Dimofte, redactia Askmen.ro
