13-15 iunie 1990. Abia trezita la viata dupa 45 de ani de comunism, Romania era supusa unor socuri pe care nu putea sa si le imagineze in Decembrie 1989. Romanii se bateau si omorau intre ei doar pentru ca aveau viziuni diferite asupra democratiei. Incepuse o lupta de clasa, de tip nou. Mineri contra studenti si muncitori contra intelectuali. Societatea insetata de libertatea era prinsa la mijloc. Oamenii simteau o nevoie acuta de a iesi in strada sa-si strige nemultumirea. Fiecare dintre noi credeam ca detinem adevarul absolut.
Ion Iliescu castigase alegerile de la 20 mai cu un scor zdrobitor. Partidele istorice nu avusesera forta sa ajunga la putere. In schimb, adeptii ei au blocat Piata Universitatii intr-un protest maraton. In scurt timp, totul s-a transformat intr-o Golaniada". Greva foamei devenise aproape o moda. Cineva alimenta piata cu mancare si bani. S-a spus ca in spatele banilor ar fi fost taranistii. Dar nu s-a putut dovedi nimic. Idealistii credeau ca asa cum fusese dat jos Ceausescu cu cateva luni inainte, putea fi inlaturat si presedintele, abia ales. Evident lucrurile nu stateau asa. Politistii au evacuat piata in ziua de 13 iunie, pe la 4 dimineata.
Incep luptele intre trupele de ordine si studenti. Ma rog, tinerii despre care trecatorii spuneau ca sunt studentii care se baricadasera de dimineata in cladirea Universitatii. Un autobuz e cuprins de flacari. Cativa civili au intrat in cladirea Politiei Capitalei. Dosare intregi erau aruncate pe fereastrele de la etajele superioare. Marian Munteanu a anuntat ca studentii au intrat in greva, pana la eliberarea colegilor arestati. Liderul golanilor le cere oamenilor sa actioneze cu calm, fara violenta. Nimeni nu-l mai asculta insa. Era prea multa adrenalina. La Ministerul de Interne incepe sa se traga. Un coktail monotov a ajuns din mainile protestatarilor chiar in cladire, o draperie din interior luand foc. Un barbat de langa mine este impuscat in cap. Puteam fi eu victima. Eram reporter si incercam sa inteleg ce se intimpla. Acum vad totul cu alti ochii...
In centrul Capitalei haosul se instalase confortabil. Cateva mii de manifestanti intrasera in curtea si in cladirea TVR. Emisia se intrerupe. Ion Iliescu chemase deja minerii din Valea Jiului sa apere democratia. Mai fusesera la Bucuresti. Stiau drumul. In oras mirosea a razboi civil. Imaginile confruntarilor din 14 iunie au ingrozit o lume intreaga. Mai bine de 24 de ore orasul a fost controlat de mineri. Sau de cine s-a aflat in spatele lor. Pe 15 iunie, presedintele le multumeste minerilor si ii trimite acasa. Linistea fusese restaurata cu bata. La Universitate erau flori proaspete. Rapoartele oficiale vorbesc despre 6 morti si 560 de raniti. Cativa ani Romania avea sa ramana cu stigmatul acelor evenimente.
Dosarul mineriadei din 13-15 iunie a fost deschis si inchis de mai multe ori, in decursul anilor. Miron Cozma continua sa fie in inchisoare, fara a mai avea dreptul sa ceara eliberarea conditionata, inainte de 1 ianurie 2007. In 1990 oamenii ieseau in strada, se bateau intre ei, pe viata si pe moarte, se destramau familii si totul din cauza convingerilor politice. Unii tineau cu liberalii si taranistii, altii cu fesenistii. Metamorfozati mai mult sau mai putin, numerosi lideri politici ai acelor vremuri sunt si astazi in linia intai. Populatia este insa mult mai blazata acum, decat atunci. Marsaluiesc numai cand au revendicari salariale. Multi nici in sindicat nu mai cred.
Cativa ani mi-am dorit sa aflu adevarul despre mineriada din iunie 2000. Tot adevarul! Ulterior nu m-a mai interesat. Am inteles ca in politica adevarul este utopie. Am fost pe strazi atunci, si tocmai pentru ca am vazut si auzit multe, am renuntat sa mai caut adevarul. E prea tarziu. Nu mai pot crede nici un judecator care ar incerca acum, dupa atata timp, sa-mi spuna care a fost scenariul. Ma multumesc cu amintirile mele. Oricum, parerea mea e ca tot anul 1990 a fost unul al manipularilor si experientelor colective, in care mineriada din iunie a fost doar o confruntare violenta intre oamenii din umbra.
Cornelia Dimofte, redactia askMen
