In Francia rasariteana, dinastia carolingiana se stinge in 911. Dar, in fata amenintarii maghiare, unitatea trebuie mentinuta, sub autoritatea unei capetenii puternice: acest rol va fi indeplinit de ducele Saxoniei, Henric Pasararul, ales ca rege in 919. Fiul sau, Otto, ii urmeaza la tron in 936. Noua dinastie astfel formata nu mai este de origine franca,ci saxona. In afara Franciei de Est, Otto mosteneste Lotharingia, dobandita in 925. In 951 ii adauga regatul Italiei. Invingator al maghiarilor in 955, profita de prestigiul sau pentru a restabili, in favoarea sa, titlul imperial: papa il incoroneaza in 962.
Noului imperiu i se integreaza Boemia, populata de slavi (cehi). I se va alatura, de asemenea, in 1033, regatul Burgundiei, dar, din mostenirea lui Carol cel Mare, va lipsi mereu Francia de Vest. Carolingienii continua sa domneasca aici, in alternanta cu sefii unei puternice familii stabilite intre Sena si Loara: Robertienii. Proclamat rege in 987, robertianul Hugo Capet pune capat alternantei la domnie. Francia de Vest se transforma in regatul Frantei.
Expansiunea crestinatatii apusene
In secolul al X-lea crestinatatea isi revine si paganii de la est si nord intra treptat in cadrul ei: croatii, polonezii, maghiarii si danezii incepand din secolul al X-lea, norvegienii in secolul urmator, suedezii in secolul al XII-lea. In Peninsula Iberica comunitatea crestina stagneaza pana la faramitarea califatului (fostul emirat) de Cordoba, desfiintat in 1038, si care lasa loc unei multitudini de emirate denumite `regate de taifas`. Din acest moment, ea poate declansa, cu reale sanse de succes, o veritabila recucerire (Reconquista).
Normanzii
Daca scandinavii se `cumintesc`, in schimb, urmasii lor din Normandia raman foarte activi. In 1066, sub conducerea ducelui lor, Wilhelm (numit apoi Cuceritorul), pun stapanire pe regatul Angliei. Alti normanzi se implica in calitate de mercenari in conflictele care ii opun, in sudul Italiei, pe lombarzi, bizantinilor. Ei nu intarzie in a-si impune autoritatea, ceea ce duce, pana la sfarsitul secolului al XI-lea, la formarea unui regat normand al Siciliei (care va ingloba apoi intreaga Italie de sud). Pe langa calitatile militare, normanzii dovedesc o evidenta pricepere in problemele politico-administrative: regatele Angliei si Siciliei vor ramane, pentru cel putin doua secole, cele mai bine organizate din cadrul crestinatatii apusene.
Europa feudala
Dezordinile aparute in secolele al IX-lea si al X-lea au determinat o faramitare a puterii pe care ierarhia impusa de legaturile vasalice a compensat-o intr-o masura mai mica sau mai mare, in functie de tara si in functie de autoritatea regilor: acesta este regimul feudal. Pana la sfarsitul Evului Mediu, si chiar mai tarziu, fiecare regat acumuleaza in interiorul sau, in fapt, daca nu de drept, forte cu potential separatist. Astfel se prezinta lucrurile in special in statele succesorale ale Imperiului Carolingian, leaganul feudalitatii.
Sfantul imperiu
Imperiul intemeiat de Otto si-a luat denumirea de `sfant` in cursul secolului al XII-lea. El se extinde spre nord-est, supunand o parte a populatiilor slave. Dincolo de frontierele sale, Ordinul Teutonilor isi adjudeca, in secolul al XIII-lea, un vast domeniu.
Hartuiti de conflictele pentru intaietate pe care le au cu papalitatea, de incurcaturile politicii italiene si de indisciplina vasalilor lor din Germania (denumirea utilizata de aici inainte pentru Francia de Est), imparatii reusesc cu greu sa-si impuna autoritatea. In Italia de nord, orasele (care s-au eliberat devreme de sub tutela nobilimii feudale) isi afirma autonomia. In afara imperiului, regatul Siciliei devine, la randul sau, dupa 1250, o miza foarte disputata.
Regatul frantei
Izbuteste cu greu sa-i potoleasca pe vasalii sai instalati, de altfel, in Anglia. Dupa ce a cucerit Anglia, Wilhelm nu a renuntat la posesiunile sale din Franta. Plantagenetii, angevini mostenitori ai normanzilor deveniti regi ai Angliei in secolul al XII-lea, nu renunta nici ei la domeniile lor, care sunt imense. Aceasta provoaca banuieli regelui Frantei... si conduce la razboi. In timpul domniei lui Ludovic cel Sfant (1226 1270), regii Angliei se multumesc cu Guyanna, dar conflictul nu este incheiat.
La inceputul secolului al XIII-lea, in urma cruciadei purtate impotriva albigenzilor, regii Frantei isi impun autoritatea in regiunile mediteraneene ale regatului (teritoriul limbii doc).
Anglia si celtii
Chiar daca nu pierd din vedere niciodata Franta, regii Angliei urmaresc, de asemenea, sa plaseze sub propria lor autoritate intregul arhipelag `anglo-celtic`. La mijlocul secolului al XIII-lea aceasta ramane doar o ambitie: cucerirea Irlandei, inceputa in secolul precedent, bate pasul pe loc; galezii rezista si se organizeaza intr-un principat; regatul Scotiei respinge toate asalturile.
Reconquista
Declansata cu hotarare la mijlocul secolului al XI-lea, recucerirea Peninsulei Iberice de catre crestini ia sfarsit dupa doua secole: nu supravietuieste atunci decat emiratul Granadei care, neputand fi anexat, va fi obligat sa plateasca tribut. Desfasurarea procesului de recucerire a determinat impartirea Peninsulei Iberice in trei regate, orientate pe directia nord-sud: Portugalia, Castilia si Aragon (acesta din urma predominant catalan, in ciuda numelui sau).
Sfarsitul Evului Mediu
Sfantul Imperiu incheie Evul Mediu faramitat din punct de vedere politic. Dimpotriva, regatul Frantei si-a intarit unitatea: a devenit o monarhie `nationala` asa cum sunt si Anglia, Castilia si Portugalia.
Sfantul imperiu
Teritoriile sale periferice se reduc in secolul al XV-lea: Venetia a anexat o parte a regatului Italiei; Franta, o parte a vechiului regat al Burgundiei (Dauphine, Proventa). In plus, Confederatia elvetiana, ale carei origini se situeaza la sfarsitul secolului al XIII-lea, accede, in fapt, la independenta, in 1499.
Pastrarea coroanei imperiale in cadrul casei de Habsburg, incepand din 1440, contrabalanseaza aceste forte centrifuge. De la sfarsitul secolului al XIII-lea, Habsburgii au ca domeniu principal Austria. In ultimul sfert al secolului al XV-lea ii adauga o mare parte a mostenirii burgunde (a se vedea mai jos), devenind astfel cea mai puternica familie a Germaniei.
Europa de sud
Aflata in conflict cu Casa (franceza) de Anjou in privinta Siciliei si Neapolelui, Casa (catalana) de Aragon a reusit sa castige disputa in secolul al XIV-lea. Ea a izbutit, de altfel, sa cucereasca si Sardinia. Incepand din 1479, uniunea personala a coroanelor Castiliei si Aragonului a dus la formarea unui nou ansamblu, Spania. In secolul al XV-lea, comertul mediteranean, dominat de Venetia si Genova, ramane foarte activ. In ceea ce-i priveste, portughezii (si andaluzii) se aventureaza pe Atlantic in ideea de a ocoli Islamul pe la sud. Din aceasta rezulta inconjurarea Africii (1488) si, chiar daca intamplatoare, descoperirea Americii (1492). Peninsula Iberica ocupa astfel, deodata, prima pozitie... in timp ce intreaga Europa de Vest se intoarce in scurt timp catre Atlantic.
Franta
Conflictul dintre monarhia franceza si cea engleza izbucneste din nou in 1337: se declanseaza Razboiul de 100 de ani. Acesta este si un razboi intre francezi, deoarece regii Angliei (ei insisi de origine franceza) isi gasesc aliati in Franta in randul marilor feudali. El se desfasoara ca atare la inceputul secolului al XV-lea atunci cand ducii de Burgundia, veri cu regele Frantei, se aliaza cu englezii impotriva acestuia. Razboiul de 100 de ani se incheie in 1453, englezii reusind sa pastreze doar portul Calais. Ludovic al XI-lea (1461-1483) restaureaza apoi autoritatea regala.
Expansiunea Casei de Burgundia in secolul al XV-lea are loc de o parte si de alta a liniei `celor patru rauri`, trasate in 843. Aceasta va determina unificarea bogatelor regiuni flamande, care vor purta in curand numele de Tarile de Jos. Dupa stingerea Casei de Burgundia, in 1477, Maximilian de Habsburg, care era casatorit cu fiica ultimului duce, si Ludovic al XI-lea, suzeranul ducilor burgunzi, isi disputa aprig mostenirea. Este astfel declansat un conflict durabil intre Franta si dinastia de Habsburg.
Europa de nord
Desi au reusit sa cucereasca Tara Galilor la sfarsitul secolului al XIII-lea, englezii au suferit, putin dupa aceea, o severa infrangere in fata scotienilor. Stapanirea lor efectiva in Irlanda se reduce la zona Dublinului. `Azvarliti in afara Frantei`, englezii isi indreapta atentia catre comertul maritim nordic aflat in plina dezvoltare.
Marea axa comerciala care lega Marea Baltica de Canalul Manecii via Marea Nordului a fost inaugurata de catre scandinavi. Pe aceasta ruta, un loc important revine oraselor flamande si celor germane reunite in Hansa. Bogatia oraselor flamande explica interesul pe care acestea il starnesc ducilor de Burgundia si apoi Habsburgilor.
In acelasi timp, mai ales cu scopul de a contrabalansa influenta Hansei, scandinavii formeaza, in 1397, uniunea de la Kalmar (Danemarca, Norvegia, Suedia). Ea functioneaza cu dificultati, din cauza tensiunilor dintre danezi si suedezi, si va fi desfiintata in 1523.
Catolici si protestanti
Ostilitatii crescande dintre Franta si Habsburgi i se adauga, interferand cu aceasta, o opozitie de tip nou, cea dintre adeptii catolicismului si, respectiv, partizanii Reformei.
Franta si habsburgii
Incepand de la sfarsitul secolului al XV-lea, regii Frantei emit pretentii teritoriale asupra Italiei. In 1515, Francisc I ii infrange pe milanezi. Dar, in anul urmator, Carol de Habsburg, care detine deja Tarile de Jos, mosteneste Spania si posesiunile acesteia. In 1519 el devine imparatul Carol Quintul. Intre stapanirile sale spaniole, austriece si, respectiv, cele care apartinusera Burgundiei, Milano formeaza un punct de legatura pe care nu-l poate ceda Frantei. Aceasta, la randul ei, se considera incercuita. Habsburgii reusesc sa-i indeparteze pe francezi din Italia si, astfel, o prima serie de razboaie ia sfarsit in 1559.
Carol Quintul abdica in 15551556 si recurge la o impartire teritoriala: fiului sau, Filip, ii lasa Spania, posesiunile italiene si Tarile de Jos (ramura de Habsburg a Spaniei); fratelui sau Ferdinand, ii ofera titlul imperial, Austria, Boemia si Ungaria - ultimele doua fiind dobandite in 1526 (ramura de Habsburg austriaca).
Reforma
Predicata de catre Luther incepand din 1517, Reforma atrage de partea sa mai multi principi germani. Conflictul dintre acestia si Carol Quintul, aparatorul catolicismului, izbucneste la mijlocul secolului al XVI-lea. Luteranismul cucereste, de asemenea, toate statele scandinave. In Anglia, ruptura dintre Henric al VIII-lea si Biserica Romana (in 1534) duce treptat la religia protestanta.
Un alt reformator, Calvin, capata influenta in jurul anilor 1540. Prin intermediul predicilor calvine, Reforma se impune in Scotia. Se extinde apoi in Tarile de Jos: catolic intransigent, Filip al II-lea organizeaza represiunea. Aceasta declanseaza un razboi care, inca inainte de sfarsitul secolului, duce practic la independenta Provinciilor Unite. Reformei i se opune Contrareforma catolica, aparuta in urma Conciliului de la Trento (15451563).
Razboiul de 30 de ani
Izbucneste in 1619 in Boemia si ii opune, initial, pe Habsburgii austrieci si pe aliatii lor catolici principilor germani protestanti. Suedezii intervin de partea celor din urma, avand sprijinul Frantei, stat catolic dar ostil dintotdeauna Habsburgilor. Franta se implica, pana la urma in mod direct, si sfarseste prin a obtine victoria.
Tratatele din Westfalia (1648) marcheaza regresul evident al Sfantului Imperiu: acestea cedeaza Frantei o parte a Alsaciei, Suediei capete de pod in Germania de Nord; recunosc independenta Confederatiei elvetiene si a Provinciilor Unite; impun definitiv clivajele religioase si sporesc autonomia statelor germane, ceea ce, pentru cele mai importante dintre ele, semnifica un statut de cvasi-independenta.
Puterile maritime
De la inceputul secolului al XVII-lea, olandezii si zeelandezii se impun in fruntea comertului maritim nordic... si curand mondial. Ei le urmeaza flamanzilor si hanseaticilor, ii concureaza pe venetieni si genovezi in Mediterana, iau locul portughezilor in Oceanul Indian, devin interesati de America... Englezii - care, in 1588, au pus in dificultate Marea Armada a lui Filip al II-lea al Spaniei - se arata din ce in ce mai activi. Pe scurt, Europa de Nord-Vest beneficiaza de profiturile aduse de expansiunea relatiilor comerciale la nivel mondial, inaugurata de iberici. In schimb, rolul Europei de Sud scade: olandezii isi impun suprematia in Oceanul Indian pe seama portughezilor, in timp ce Spania devine constienta de propriul sau declin. In ceea ce priveste Italia, aflata in mare parte sub stapanire straina, aceasta intra intr-o lunga letargie.
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
