Imn frumusetii, Charles-Pierre Baudelaire
Vii din inalte ceruri sau iesi din adancime,
O, Frumusete Reaua si buna ta privire
imprastie de-a valma si fericiri si crime,
De aceea tu cu vinul te potrivesti la fire.
in ochii tai stau zorii cu serile-mpreuna;
Sarutul tau e-o vraja si-o amfora ti-i gura;
si cand reversi miresme de-amurguri cu furtuna
Se face las eroul, viteaza starpitura.
Rasari din haul negru Cobori din lumi stelare
Destinul ca un caine de poala ta se tine;
si bucurii si chinuri tu semeni la-ntamplare;
Stapanaesti si nimeni nu e stapan pe tine;
Calci peste morti de care iti razi cu mult dispret;
Ai juvaieruri multe si Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, si-Omorul e un breloc de pret
Pe pantecul tau saltand cu voluptate.
Orbitul flutur zboara spre tine, lumanare,
Slavindu-te drept tortacand a inceput sa arda.
Acel ce-si strange lacom iubita-n brate pare
Un muribund ce-n taina mormantul si-l dezmiarda.
Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasamie,
O, Frumusete! Monstru naiv si fioros!
Cand ochii tai, surasul, piciorul tau ma-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag si misterios
Sirenarea sau inger, draceasca sau divina,
Ce-mi pasacand tu - zana cu ochi de catifea,
Mireasma, ritm, lucire, o! singura-mi regina! -
Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea
Butterfly, editor Askmen.ro
