Ghepardul este cel mai rapid animal de uscat, reusind sa ajunga la o viteza de 113 km pe ora. Aceasta viteza incredibila vine insa cu un pret, deoarece ghepardul este doar o pisicuta mai mare. Este slab si destul de mic, maxim 1 metru, are o inaltime de 1.2 metri, si mai mult de jumatate din corp este coada, care joaca un rol foarte important la mentinerea echilibrului in timpul sprintului.
Pe savanele intinse ale Iranului si ale Africii de Sud, gheparzii sunt exemple extraordinare de evolutie si de adaptare la conditiile de viata. Ghepardul vaneaza gazele, antilope si animale salbatice mici, insa un sprint poate dura maxim 25 de secunde. Femelele isi petrec o gramda de timp invatand puii sa vaneze.
Cand ghepardul reuseste sa-si ajunga prada din urma, o tranteste la pamant si o musca de gat. Apoi mananca cat de repede poate. Daca apare un leu, ghepardul isi abandoneaza prada de cele mai multe ori, deoarece nu poate sa fata faca infruntarii si sansele sa moara impreuna cu prada sunt foarte mari.
Viteza nu este niciodata o problema desigur. Viteza este singura arma a unui pradator care nu se poate apara intr-o lupta. Iar aceasta viteza se datoreaza unor atribute fizice iesite din comun.
Gheparzii in pragul disparitiei
Primul atribut pe care il poseda ghepardul este aerodinamica. Trupul slab, capul mic, pieptul mare si picioarele subtiri minimizeaza rezistenta la aer. De obicei catareste 57 de kg, asa ca muschii nu au prea multa greutate de carat.
Gheparzii isi folosesc viteza si agilitatea pentru a vana animale slabe, precum gazelele. Inima foarte mare si puternica pompeaza o cantitate impresionanta de sange, iar plamanii largi si narile ajuta ghepardul sa se oxigeneze foarte rapid. Ochii sunt alungiti pentru a avea un unghi foarte mare al imprejurimilor si la viteze de 113 km pe ora. Coloane este foarte flexibila si se curbeaza la fiecare saritura, impingand ca un arc picioarele din spate. Coada lunga este si carma si punct de echilibru, care ajuta ghepardul sa nu cada in intoarcerile bruste la viteze mari. O singura saritura a ghepardului poate ajunge la 7.6 metri.
Deorece inima accelereaza rapid pentru a ajunge de viteze mari, gheparzii pot alerga maxim 550 de metri, dupa care se opresc din cauza oboselii si a supraincalzirii. Din acel moment devin prada usoara pentru animalele mai mari. Ghepardul este atat de obosit la sfarsitul sprintului incat este foarte aproape de punctul in care, la nivelul creierului apar problemele.
Deoarece gheparzii au capul atat de mic si coltii sunt la fel de mici. Ei nu se pot apara in fata pradatorilor mai mari, iar de cand omul a intrat foarte mult pe teritoriul gheparzilor, populatia s-a micsorat dramatic, ajungand in ziua de astazi in pragul disparitiei. Populatia s-a micsorat de la 100,000 de exemplare in 1990, la doar 10,000 in 2009. Este posibil ca gheparzii sa reprezinta un exemplu de supra-specializare, mai exact o adaptare atat de extrema pentru un singur talent, care ingradeste celelalte nevoi esentiale ale supravietuirii. Supra-specializarea se poate traduce, in cazul gheparzilor, ca extinctie a speciei, iar expertii nu neaga aceasta posibilitate. Speranta gheparzilor ramane captivitatea, daca in salbaticie nu se mai pot descurca.
