Reflectia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondentei sau necorespondentei intre aceasta si judecata celuilalt. Aceasta apreciere poate declansa sentimente pozitive sau negative. Aprecierea e dependenta de tipul de personalitate si are consecinte importante in privinta integrarii sociale.
Imaginea de sine se formeaza pe baza unor anumiti factori: raportarea persoanei la anumite grupuri sociale precum familia si cercul de prieteni apropiati sau grupul de munca, religios sau grupul organizatiei politice. Aceste grupuri exercita influente diferite asupra imaginii de sine; pe baza teoriei cu privire la compararile sociale.
Oamenii tind sa se compare cu cei asemanatori lor din punct de vedere al imaginii.Oamenii recunosc intutitiv importanta stimei de sine in ceea ce priveste eficienta si sanatatea lor mintala - de aceea incearca sa o mentina si sa o ridice.
Fiecare persoana este diferita de ceilalti si priceputa la ceva anume. O stima de sine ridicata nu aduce nici un complex de inferioritate, nici un complex de superioritate, lucrurile sunt￢ exact asa cum ar trebui sa fie, adica OK!
In primul rand, fara sa se compare cu ceilalti, ci doar cu sine, si fara sa se autosaboteze prin convingeri limitatoare sau sa se invinuiasca pentru asteptari nerealiste sau lipsa de control asupra mediului exterior si a celorlalti, persoana cu stima de sine ridicata considera ca este in general multumit/a de sine. Da, este exact multumita. Nici prea-prea. Nici foarte-foarte. Nu simte nevoia sa demonstreze ceva, nu se agita pentru a avea, a face sau a fi mai mult sau mai bine, pur si simplu se accepta asa cum este, in intregime.
Respectul de sine, reuseste sa se pastreze la un nivel suficient de puternic, indiferent de schimbarile care ar putea sa apara. Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este reflectarea gradului in care sinele nu se autoapreciaza, ci se ingrijeste de necesitatile sinelui.
Stima de sine ridicata este dependenta de respectul de sine, pentru ca primul lucru care scade in intenstitate este stima de sine, care poate sa fie dependenta de situatii schimbatoare, dar respectul este ceva conditionat de credinte, iar o persoana (auto)educata sa-si pastreze respectul de sine in orice situatie si sa continue sa se ingrijeasca de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual, mental, psihic) nu va lasa stima de sine sa scada atat de puternic incit sa afecteze functionarea sinelui.
Respectul poate fi cerut de la ceilalti, poate fi impus, poate fi aparat, in functie de prezenta stimei de sine si a unei educatii care sa asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care tine mai mult de comportamentul vizibil in exterior si de anumite decizii in care o persoana trebuie sa tina cont de ea, mai mult decit stima de sine, care este mai degraba o stare.
Psiholog Jeni Chiriac,
Competenta
in consiliere psihologica si psihoterapie
Competenta in psihologie
clinica si psihologia muncii
Master in victimologie si psihologie
judiciara, masterand sexologie
Mobil: +40 721 639 019
E-mail:
info@jenichiriac.ro
www.jenichiriac.ro
