Atmosfera de zile mari, duminica, in Parcul Tineretului din Bucuresti. O seama de tigani, dintre cei mai focosi si mai traditionalisti reprezentanti ai acestei etnii, s-au adunat loaolalta pentru a sarbatori eliberarea de sub asprimea iernii si bucuria de a se reintalni cu primavara, cand tiganii nomazi pot, din nou, sa guste din praful drumului care-i va duce, pentru a nu stiu cata oara, spre locuri harazite de destin si doar de ei stiute.
Legenda spune ca tiganii locuiau in lumea subpamanteana, in orasul de aur al inteleptilor, unde aveau acces la toate secretele artelor si meseriilor magice, cunosteau secretul focului, al muzicii, al aurului, al dansului si al iubirii. Pentru ca au incalcat legile tacerii si, in drumurile lor, au povestit celor din lumile de sus aceste lucruri, au fost pedepsiti sa nu mai gaseasca drumul inapoi.
De aceea, de ani carora li s-a pierdut sirul, tiganii tot umbla prin lume cautand drumul inapoi. Poate de aceea cantecele lor, dansurile, povestile, legendele lor, in ciuda fatalismului pe care-l ascund, au o efervescenta si o melodicitate care dovedesc dragostea de viata, in fiecare clipa si in fiecare gest. Tiganii iubesc cu patima, se cearta cu pasiune, intr-un cuvant ard.
Tocmai de aceea organizatorii au intitulat evenimentul de duminica "Focuri tiganesti". La aceasta prima editie, pe langa muzica si dans, accentul a fost pe arta culinara tiganeasca. Picanta, cu arome speciale, gatita cu mirodenii numai de ei stiute, mancarea tiganeasca ramane, inca, nedescoperita pe deplin, o incantare a papilelor gustative. Duminica, cam pe la orele pranzului au inceput pregatirile. De cum intrai pe aleea principala a parcului, erai intampinat de mirosurile de-a dreptul imbatatoare ale fripturilor facute la gratar si de ritmurile muzicii tiganesti.
Daca in Parcul Tineretului nu au putut fi aprinse focurile satrelor din cauza ochiului vigilent al gardienilor municipali si ai oamenilor primarului de la prevenirea si stingerea incendiilor, focul a venit totusi de undeva... din calcaile incinse ale tigancilor, care tropoteau mai, mai sa farame asfaltul in picioare. Pe langa priande isi luau treaba in serios si puradeii care, imitandu-si mamele, dadeau si ei din picioare de ziceai ca n-au splina, in vreme ce barbatii se ocupau de preparatul si frigerea la gratar a halcilor de carne.
Si mai multa lume a dat buluc in jurul locului de petrecere al tiganilor cand au inceput sa dea un spectacol pe cinste Viorica si celebrul taraf de la Clejani. In ciuda faptului ca vremea nu a prea tinut cu petrecaretii, cativa stropi de ploaie facandu-si aparitia, tiganii nu s-au lasat intimidati si si-au vazut de treaba, in continuare, asa cum stiu ei.
Despre tigani
De la organizatorii festivalului am aflat ca numarul estimat al rromilor din Romania este de 409.723, conform ultimului recensamant, ceea ce reprezinta 1,8% din populatia tarii. Cei mai multi rromi se intalnesc in judetul Mures, in Bucuresti, dar si in Bihor, Sibiu, Dolj, Cluj si Brasov. Asupra numarului exact al rromilor exista insa numeroase discutii, pentru ca liderii acestora sustin ca, in realitate, in Romania ar trai intre 1,5 si 2 milioane de rromi, insa, din diferite motive, acestia prefera sa se declare de alta natie.
Despre locul de origine al rromilor exista mai multe teorii. Unii specialisti considera ca acestia ar proveni din Egipt, in timp ce altii avanseaza ipoteza nord-vestului Indiei, din Provincia Punjab. Este sigur insa ca migratia rromilor catre Europa, alaturi de alte grupuri etnice orientale, s-a facut treptat, cu opriri prin Grecia, Bulgaria, Serbia, Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, dar si in vestul continentului.Prima atestare documentara a existentei unor comunitati de rromi este din anul 1068, din vremea Imperiului Bizantin.
Studiile romanesti despre rromi lipsesc cu desavarsire pana in 1837, cand Universitatea din Berlin ii solicita lui Mihail Kogalniceanu sa realizeze o lucrare in domeniu. Uneori, lapidar, sursele confirma absenta preocuparii elitei romanesti fata de destinul robilor care erau de etnie rroma. "De unde si cand a venit acest neam in Moldova Nu stiu nici ei insisi si nici nu se gaseste nimic despre dansii in cronicile noastre (). Tiganii sunt imprastiati ici si acolo in toata Moldova si nu afli boier care sa nu aiba in stapanirea sa cateva salase de-ale lor", spune Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei".
Rromii sunt de mai mult feluri. Clasificarea lor depinde, in principal, de diferentele lingvistice si de mestesuguri. Aurarii sau rudarii scoteau aur din raurile ce strabat Moldova si Tara Romaneasca. Lingurarii prelucrau lemnul, confectionand vase, in special linguri, blide si albii. Caramidarii faceau caramizi. O categorie marginala sunt netotii, care duceau un mod de viata salbatic si excelau in hotii.
Laesii se preocupau de prelucrarea fierului din care confectionau unelte si arme. Pieptanarii confectionau piepteni din oase. Zlatarii sau inelarii fac bijuterii din aur si argint. Spoitorii se ocupa de cositoritul caldarilor facute de caldarari. Geambasii au ca ocupatie caracteristica vanzarea si cumpararea de cai, precum si furtul acestora. Lautarii cantau la curtile boierilor si in crasmele din sate si orase. Clopotarii confectionau clopote pentru biserici. Floraresele si lustragiii de ghete isi castigau existenta de pe urma celor doua meserii. Ursarii se ocupau cu purtarea prin sate si mahalale a ursilor imblanziti, unde-i jucau tot anul.
Limba rromani are importante influente persane si armene, ceea ce dovedeste trecerea rromilor prin aceste tari. Se pare ca din Armenia s-au despartit in trei grupuri mergand spre nordul Marii Negre, altii spre Egipt, dar si spre Imperiul Bizantin. Rromii care au mers spre Bizant sunt cei care s-au raspandit in toata Europa. Abundenta de cuvinte din limba greaca sugereaza o prezenta relativ indelungata a lor in Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de tigan se pare ca vine din grecesul "asitganos", numele unei secte eretice, cu care insa rromi nu au nici o legatura, dar cu care au fost asociati din cauza aspectului lor fizic deosebit de cel al grecilor. Probabil din cauza invaziei turce, rromii au intrat in Balcani in secolul al XIV-lea, iar dupa cucerirea Balcanilor de catre otomani, unii au migrat spre vestul Europei.
Minoritatea rroma are ca simbol international roata cu spite sau chakra, adoptata in 1971, la primul Congres Mondial al Rromilor. Aceasta este similara cu Ashok Chakra, roata de pe steagul Indiei, si reprezinta miscarea si creatia lumii (precum si legatura dintre minoritatea rroma si India). Steagul verde-albastru cu chakra rosie, in mijloc, a fost adoptat ca steag al rromilor. Opre Rroma a fost adoptat ca moto, iar Djelem, djelem si Opre Rroma ca imn.
Ziua internationala a rromilor a fost desemnata pe data de 8 aprilie. Din 1971 au avut loc mai multe congrese mondiale ale rromilor avand ca scop standardizarea limbii rromani, obtinerea de compensatii pentru suferintele din al doilea razboi mondial, imbunatatirea situatiei educationale, revendicarea drepturilor civile ale rromilor, pastrarea culturii si limbii rromani si recunoasterea internationala a minoritatii rrome ca minoritatea nationala de origine indiana.
Cristian Mihai CHIS, Redactia Askmen.ro
