Din nou, la capitolul `de ce va invidiem pe
voi, barbatii￢`. As vrea si eu sa stiu cum reusiti atat de bine sa va pastrati
calmul atunci cand sunteti indragostiti Sincer acum, chestia asta devine chiar
enervanta uneori. Bine, bine, am inteles ￢ barbatul barbat, Don Juan, macho man
etc. ￢ dar tare bine ne-am simti daca v-am mai vedea si pe voi alergand de
colo-colo cu un zambet larg pe fata, ciocnindu-va de toti peretii pentru ca￢
pentru ca sunteti indragostiti.
Oare voi cunoasteti senzatia aia placuta de
fluturasi in stomac, cand tot pamantul se invarte in jurul tau si nu te mai
intereseaza nimic
Oare cum se naste sentimentul asta, cum se
ajunge la un asemenea grad de irationalitate si lipsa de control Sa fie ore de
ecuatii puse cap la cap pana ai ajuns la magnificul rezultat Cat de dragut ar
fi, dupa ce ti-ai stors creierii zile intregi, foarte stresat, sa ai un moment
din acela de `Evrika! Sunt indragostit!`
Dar nu, nu e chiar asa. De fapt totul se
intampla intr-un singur moment. O clipa in care te uiti in ochii lui si simti
cum ceva se frange in tine, simti cum privirea lui te arde si nu stii cum sa
schimbi subiectul mai repede, sa-ti mai castigi putin timp pentru a incerca sa
aduci rationalitatea inapoi. Dar din pacate e cam dusa. Si incepi sa te
comporti ca un copil tamp, sa razi la toata lumea ce-ti iese in cale, fara sa
stii exact ce se intampla cu tine.
Partea enervanta cu sentimentul asta e ca
nu are nimic rational in el. Si nu are nici o legatura cu iubirea. Te poti
indragosti de un strain. Scurt, intr-o clipa. Cu o singura privire, un simplu zambet.
E acel ceva pe care ti-l doresti, acea scanteie ce se poate aprinde pentru tine
dintr-o data, intr-o persoana ce pana atunci nu reprezenta minimum de interes.
De ce Habar n-am... Sa spunem ca fluturasii din stomac vad ceva ce le place si
incep sa se agite. Ce se intampla mai incolo, ca se ajunge la iubire sau pur si
simplu iti trece, nu prea conteaza, pentru ca momentul ala, secunda aceea in
care simti ca toata lumea e a ta, merita tot efortul.
Nu stiu cum este pentru voi barbatii, dar
am impresia uneori ca voi chiar faceti in minrte sirul ala de ecuatii, si chiar
strigati `Evrika!`. As vrea si eu sa vad unul dintre voi vizibil indragostit.
Vreau sa vad un barbat care se comporta ca un copil mic, care le vorbeste
tuturor prietenilor despre Ea, negand in acelasi timp ca l-ar interesa catusi
de putin persoana ei, care inveseleste toata atmosfera in jur pentru simplul
motiv ca e indragostit, iar veselia lui e molipsitoare.
Vreau sa stiu si eu, voi ce simtiti Voi
cand stiti ca sunteti indragostiti Si daca si voi simtiti fluturasii aia de ce
nu ne dati si noua de veste Ca vedeti bine ca abia ne mai putem concentra, si
s-ar putea sa va treziti ca dati cu masina peste noi pentru ca noi￢ eram cu
gandul la voi.
Mi-as dori sa vad toate semnele astea intr-un barbat, si sa stiu
ca sunt reale. Sau mi-as dori macar sa am capacitatea voastra de a va pastra
calmul chiar si atunci cand pamantul va fuge de sub picioare, si fluturasii vor
sa-si ia zborul. Imi spuneti si mie cum reusiti Ca dupa cum vedeti￢ eu nici la
munca nu prea ma pot gandi la altceva￢
