Elvetia, stat federal
Constitutia din 1848 reprezinta rezultatul compromisului dintre radicali si liberali: ea instituie un stat federal, permitand cantoanelor o larga autonomie. Puterea legislativa federala apartine Consiliului National, ales de poporul elvetian si Consiliului Statelor, compus din cate doi reprezentanti pentru fiecare canton (sau unul pentru un demi-canton). Puterea executiva este exercitata de un Consiliu federal format din sapte membri. Toate aceste institutii au sediul la Berna, proclamata capitala.
Afacerile externe si armata sunt, de acum inainte, de competenta autoritatilor federale. Instructia publica si chestiunile lingvistice raman, in schimb, de resortul cantoanelor. Constitutia din 1848, revizuita in 1874, este si astazi in vigoare.
Refuzand prin referendum (7 decembrie 1992) sa adere la Spatiul Economic European, elvetienii si-au manifestat vointa de a se tine deoparte fata de constructia europeana.
Chestiunea zonei jura
In timpul Vechiului Regim, episcopatul de Basel (cu sediul, dupa adoptarea Reformei, la Porrentruy) a avut statutul de principat ecleziastic al imperiului dar nici partea sa meridionala nu a fost foarte legata de Confederati. Alipit Frantei in timpul revolutiei si al imperiului, fostul episcopat a fost incorporat cantonului Berna in 1815.
Populatia, de limba franceza, se imparte intre catolici, in nord, si protestanti, in sud.
Adunarea jurasiana, miscare de o francofonie militanta si care vrea sa obtina pentru fostul episcopat statutul de canton, devine puternica dupa al Doilea Razboi Mondial. Lupta politica si juridica, pasionata si complexa, dureaza pana la referendumul din 1974-1975. Partea nordica a fostului episcopat opteaza atunci pentru secesiune, iar partea sudica pentru ramanerea in cadrul cantonului Berna, traditiile (si problemele confesionale) spunandu-si astfel cuvantul in fata solidaritatii lingvistice. Noul canton Jura (nordul fostului episcopat) este admis in Confederatie in 1979. Cu toate acestea, dorinta reunificarii ramane persistenta, inclusiv in cadrul unei minoritati puternice din sud.
Problemele lingvistice
Conform Constitutiei din 1848, la nivel federal sunt trei limbi oficiale: germana, franceza si italiana. Li se adauga, din 1937, o a patra limba nationala, cea romansa, utilizata in regiunea grisonilor (Graubunden). De vreme ce invatamantul si justitia sunt de competenta cantoanelor, nu se ridica probleme de ordin lingvistic in cele 22 cantoane sau demi-cantoane monolingve (germana: 17; franceza: 4; italiana: 1). In cele trei cantoane bilingve (Berna, Freiburg, Wallis) se aplica principiul teritorialitatii: limitele lingvistice sunt `inghetate` si scolarizarea copiilor elvetieni trebuie sa se realizeze in mod obligatoriu in limba locala. In doua orase - Freiburg (majoritate francofona, minoritate germanofona) si Biel (situatie inversa) - cele doua limbi merg impreuna. Situatia este diferita in Graubnden, unde fiecare comuna isi stabileste regimul lingvistic.
In Elvetia romanda, populatia a pierdut incetul cu incetul obisnuinta utilizarii dialectelor sale. In Tessin/Ticino, italiana face progrese in detrimentul dialectului lombard. In Elvetia alemanica, dimpotriva, se inregistreaza, incepand din anii 70, o renastere a dialectelor, in defavoarea germanei (Hochdeutsch) inclusiv in scris.
Limba romansa
Grisonii sunt trilingvi: de limba germana (61% din populatie), romansa (23% sau 40 000 de persoane), italiana (15%). In vreme ce graiurile italiene sunt cantonate pe versantul sudic al Alpilor, graiurile german si romans se suprapun partial. Candva vorbita exclusiv in Raetia, incepand din Evul Mediu, romansa s-a restrans intr-o masura mai mare sau mai mica in functie de intensitatea colonizarii germanice. Pentru a complica lucrurile, ea se divide in cinci idiomuri, dintre care cele mai importante sunt sursilvana de pe valea superioara a Rinului si ladina (sau vallader) din Engandina Inferioara. O limba romansa unificata - rumantsch grischun - exista dar mai are de invins diversele particularitati... Confederatia sustine, in orice caz, cum poate mai bine, financiar si juridic, cauza supravietuirii romansei.
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
