Incercand sa alinieze Biserica scotiana Bisericii anglicane, Carol I declanseaza in Scotia `revolutia presbiteriana`. El solicita impotriva scotienilor sprijinul Parlamentului englez, care se arata reticent la ideea de a furniza regelui un surplus de putere militara. In 1641, scotienii invadeaza nordul Angliei. Carol convoaca din nou Parlamentul, dar acesta, in parte compus din puritani, cauta, inainte de toate, sa limiteze puterile regelui. In acelasi timp, catolicii irlandezi se rascoala si ii masacreaza pe protestanti in Ulster. Parlamentarii doresc o interventie `antipapista` dar ii refuza lui Carol I mijloacele militare adecvate, de teama ca acesta sa nu le utilizeze impotriva lor. In 1642, Carol incearca (in zadar) sa-i aresteze pe parlamentarii cei mai ostili fata de regalitate. Astfel izbucneste razboiul civil.
Partizanii Parlamentului (Roundheads, Capetele Rotunde), burghezi sau agricultori, domina in regiunile bogate din est si din sud; regalistii (Cavaliers), in regiunile mai sarace din vest si nord. La inceput regalistii par sa triumfe, ceea ce determina alianta dintre Roundheads si presbiterienii scotieni. Reorganizarea armatei parlamen-tare de catre Oliver Cromwell in 1644-1645 marcheaza o cotitura decisiva.
In aceasta armata, predomina, de fapt, nu adeptii unei Biserici nationale presbiteriene, ci `independentii`, ostili oricarei Biserici organizate. Scotienii (a caror Biserica aspira la acest statut) trec in tabara regalista.
In 1649, Cromwell determina executarea lui Carol I. El supune ulterior Irlanda, apoi Scotia. Ansamblul formeaza asa-numitul Commonwealth and Free State of England, Scotland and Ireland caruia Cromwell ii devine Lord-Protector in 1653. Acest edificiu se prabuseste dupa moartea sa in 1658. In 1660, George Monk, seful armatei Nordului, organizeaza un mars impotriva Londrei. Este ales un nou Parlament, care restaureaza regalitatea in persoana lui Carol al II-lea.
De la restauratie la `glorioasa revolutie`
In timpul Restauratiei, putini dintre cei care apartin Commonwealthului sunt nelinistiti. In schimb, anii 1649-1660 inspira englezilor doua convingeri: nu se poate guverna fara Parlament; militarii nu trebuie sa mai ajunga la putere.
Lui Carol al II-lea, care nu are copii, ii urmeaza fratele sau, Iacob al II-lea, catolic, dar una dintre fiicele sale, Maria, protestanta, este casatorita cu stadthouder-ul Provinciilor Unite, Wilhelm de Orania. Atunci cand, in 1688, lui Iacob al II-lea i se naste un baiat, tensiunea incepe sa creasca: sase mari nobili al Angliei cer interventia lui Wilhelm, care debarca in curand la Devon. In urma refugierii lui Iacob al II-lea in Franta, Parlamentul il considera abdicat si il indeparteaza de la succesiune pe fiul sau, Iacob-Eduard, catolic. In aceste conditii ajung la tron, impreuna, Maria a II-a si Wilhelm al III-lea, deoarece acesta din urma nu vrea sa fie un simplu print consort. `Glorioasa Revolutie` din 1688 marcheaza victoria protestantismului si face posibila evolutia spre un regim parlamentar.
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
