Sunt ferm convins ca in lumea asta exista anumite femei pe care e necesar sa le ocolesti. Nu, nu toate sunt niste fapturi gingase, niste fiinte pline de sensibilitate, sarm si erotism fin. Nu, exista si fiinte in interiorul carora se dau adevarate razboaie atomice pe care nu ai niciun motiv sa iti doresti sa le cunosti de aproape.
Daca m-ar intreba cineva de ce tip de femeie as fugi, i-as raspunde ferm - de femeia care uraste visceral barbatii! Este acea femeie care cocheteaza de prea mult timp cu depresia incat sa-si mai doreasca o viata normala.
Este acea femeie macinata de razbunare, acea femeie careia ii licaresc ochii de fiecare data cand priveste vreun text feminist pe Facebook. Iar atunci cand comenteaza pune tot napalmul din lume in acele cateva cuvinte - MURITI TOTI!
Este acea femeie pentru care barbatii nu inseamna nimic. Si totusi, pentru a salva aparentele, pune citate despre iubire, relatii ideale, barbatul alfa, sotul perfect etc.
Culmea e ca ea nu-si doreste nici iubire, nici relatii ideale, nici barbati alfa sau vreun sot perfect. Nu, departe de ea asa ceva. Ea isi doreste o victima - un individ pe care sa-l distruga sistematic, un ins pe care sa-l coboare pana in focurile iadului, o nota de plata pentru toate "nenorocirile" care au adus-o pe ea in relatie cu Xanaxul.
Asta vrea ea de fapt. Acest gen de femeie este inchis, respingator, negativist si oscilant - ea prezinta un carusel de stari - azi spune ca isi iubeste viata, maine e confuza, peste doua zile plange, peste inca o zi isi readuce aminte ca barbatii sunt porci, dupa care un fost iubit ii ofera o scurta senzatie de fericire si iar plange...
Din afara, este un peisaj trist, pe care nu-l poti influenta in niciun fel. E clar ca asisti la un spectacol scapat de sub control, iar singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa te rogi ca acea femeie sa constientizeze ce se intampla cu ea si sa ceara ajutor specializat.
O femei care-si manifesta ura intestina fata de barbati nu va reusi niciodata sa-si gaseasca un barbat, iar aici nu e vina barbatilor, ci a ei.
Ea nici macar nu isi propune asta cu adevarat si atunci, indiferent ce barbat ar aparea in viata ei, l-ar vedea ca pe un porc infidel, vrajitor, care pana la urma o va face sa sufere.
In consecinta, va aplica preventiv zicala - "decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-ta" si il va distruge ca la carte. Nu o va interesa nici macar o secunda faptul ca omul pe care il va distruge este posibil sa fie un om bun, care nu merita sa aiba parte de un asemenea tratament.
Nu, ea vrea razbunare, nu iubire. Ea este prizoniera razbunarii si vrea victime, vrea sange! Ce pacat ca genul asta de femeie a pierdut contactul cu frumusetea vietii.
Ce pacat ca nu mai stie sa aprecieze nimic - nici macar pe ea (de fapt aici e cheia problemei). Ce pacat ca exista atata revarsare de ura si negativitate si atat de putina asumare si constientizare.
Toti trecem prin momente mai putin bune in viata, toti platim uneori pentru neatentie, toti alegem gresit, insa de ce sa renuntam la ideea de frumos, de iubire Pentru ce
Sigur, suferinta produce confort, suferinta atrage mila celorlalti, insa pe termen lung suferinta te face prizonier intr-o inchisoare de maxima securitate.
Ori atunci cand renunti la iubire, la tot ce e frumos, esti ca si mort...
Andrei Vulpescu
De ce tip de femeie sa fugi?
