Singura concesie facuta dorintei de unire - vie in randul intelectualilor germani - consta in crearea unei Confederatii germane (Deutscher Bund, denumita in limba franceza, prin traditie, Confederatia `germanica`). Granitele sale, cu exceptia zonei Tarilor de Jos, sunt cele ale fostului Sfant Imperiu.
Avand o Dieta cu sediul la Frankfurt, ea reuneste 39 de state, dar puterile sale sunt foarte limitate.
Congresul de la Viena modifica, o data in plus, harta Germaniei: Austria renunta la Tarile de Jos, recupereaza Tirolul si pastreaza Salzburg-ul. Prusia urmareste sa anexeze Saxonia chiar daca un nou stat, pe malul stang al Rinului, ar urma sa fie creat pentru regele sau. Austria prefera mentinerea, la frontiera sa nordica, a unui stat-tampon. In cele din urma, doar jumatatea nordica a Saxoniei va trece in componenta Prusiei, care obtine, in schimb, in afara Westfaliei, doua treimi din malul stang al Rinului. In plus, alipeste si Pomerania suedeza.
Hanovra, devenita regat, isi mareste teritoriul cu Frieslanda orientala, prusaca inainte de 1806. (Anglia indeparteaza in acest mod Prusia de tarmurile Marii Nordului.) Bavaria primeste o mare parte a Franconiei si un Palatinat reinfiintat pe malul stang la Rinului. Baden si Wurttemberg supravietuiesc extinse, asa cum au fost constituite prin vointa lui Napoleon.
Germania si Austria intre 1815 si 1945
Confederatia germana nu este decat o asociatie de state suverane, asa dupa cum a dorit-o austriacul Metternich. Ea ofera posibilitati de interventie Austriei (care o prezideaza), contrabalansand influenta Prusiei. In definitiv, cele doua state germane principale se preocupa, inainte de toate, sa mentina ordinea instituita de Congresul de la Viena.
Intelectualii liberali, partizani ai unitatii nationale, incep sa se agite dar, la initiativa lui Metternich, membrii Confederatiei iau masuri severe impotriva lor in 1819, iar apoi din nou, dupa framantarile revolutionare din 1830.
Uniunea vamala
Integrarea Renaniei determina modificarea echilibrelor in cadrul regatului Prusiei: problemele economice incep sa aiba o importanta crescanda. In 1828, Hessen-Darmstadt formeaza o uniune vamala (Zollverein) cu Prusia. Alte uniuni se constituie imediat, cu sprijinul Austriei. In zadar, caci din 1834, uniunea vamala reuneste in jurul Prusiei 25 de state, intre care Saxonia. Turingia, Hessen-Kassel, Bavaria, Wurttemberg. Baden si Nassau i se alatura in 1836. De timpuriu, mediile liberale intrezaresc in aceasta uniune preludiul unei unitati politice.
Parlamentul de la Frankfurt
In martie 1848, in Germania izbucnesc o serie de revolutii. Regele Bavariei, Ludovic I, este nevoit sa abdice, Metternich demisioneaza. In ceea ce-l priveste pe regele Prusiei, Frederic-Wilhelm al IV-lea, acesta accepta o Constitutie si convoaca Parlamentul... La Viena, guvernul aproba alegerea prin vot universal a unei Adunari constituante.
Un `Parlament pregatitor` reunit la Frankfurt (in afara procedurilor normale ale Confederatiei) decreteaza convocarea unui Parlament constituant. Compus din 568 de deputati alesi din toate statele membre ale Confederatiei, acesta isi intra in atributii in luna mai si se loveste imediat de problemele de fond: viitorul stat german va fi unitar sau federal Va fi republican sau monarhic Majoritatea inclina catre un stat federal, condus de un suveran, cu un Parlament ales prin vot censitar.
Devine apoi dominanta problema hotarelor viitorului stat german: soarta ducatelor Schleswig si Holstein provoaca o puternica tensiune in relatiile cu Danemarca; Tarile de Jos se opun incorporarii Luxemburgului. Imperiul Austriac ridica cea mai dificila problema, deoarece granita Confederatiei (mostenita de la Sfantul Imperiu...) trece prin centrul sau. Din doua, una: ori intregul Imperiu Austriac intra in cadrul viitorului stat german ori ramane cu totul in afara lui. Partizanii primei solutii (`Marea Germanie`) opteaza pentru un sistem confederal destul de relaxat; ceilalti propun un ansamblu mai centralizat, condus de regele Prusiei (`Mica Germanie`).
La sfarsitul anului 1848, autoritatile preiau controlul asupra intregii situatii: imparatul Ferdinand, considerat prea speriat, este obligat sa abdice in favoarea nepotului sau Franz-Iosif; regele Prusiei isi restabileste intreaga autoritate, dar aproba o noua Constitutie. La Frankfurt, in acest timp, partizanii `Micii Germanii` ies invingatori: in cursul iernii 1848-1849, Parlamentul voteaza in acest spirit o Constitutie. Apoi ofera coroana ereditara a noului Imperiu German lui Frederic-Wilhelm al IV-lea al Prusiei, dar acesta, nedorind sa fie cu nimic indatorat democratiei, o refuza. Parlamentul va fi curand dizolvat.
Cu toate acestea, regele Prusiei nu abandoneaza partida. In martie 1850, la Erfurt se intruneste un Parlament reprezentativ al Prusiei si al micilor state din Germania de Nord. Austriecii convoaca imediat Dieta confederala si tensiunea creste. In conditiile in care Prusia decreteaza mobilizarea, tarul Nicolae I trece de partea Austriei. Regele Prusiei accepta, in aceasta situatie, termenii ultimatumului adresat de Viena (este vorba de `retragerea de la OlmUtz`) si renunta la proiectele sale unioniste.
Opera lui Bismarck
Chemat la putere in 1862, Bismarck are ca misiune refacerea fortei militare prusace in ciuda opozitiei Parlamentului de la Berlin care, avand competenta in domeniul fiscal, refuza votarea creditelor necesare. Prevalandu-se de preeminenta executivului, Bismarck trece peste Parlament si apoi relanseaza procesul unificarii, intrerupt in 1850.
Chestiunea ducatelor
Cele trei ducate de Schleswig, Holstein si Lauenburg se afla in uniune personala cu coroana Danemarcei, ultimele doua fiind, de altfel, incluse in cadrul Confederatiei germane. In 1848, intre Prusia si Danemarca izbucneste un razboi avand drept miza ducatele. In 1852, acesta se incheie cu decizia ca regele Danemarcei sa pastreze cele trei ducate, considerate ca un tot unitar.
Opinia publica daneza doreste, in tot acest timp, alipirea pur si simplu a Schleswig-ului la Danemarca. Germanii din ducate protesteaza si se adreseaza Dietei. Bismarck obtine din partea acesteia aprobarea ca Prusia si Austria sa intervina in favoarea lor. Infranta, Danemarca este nevoita sa abandoneze ducatele in 1864. Anul urmator, administrarea ducatului Holstein este incredintata Austriei, iar cea a ducatelor Schleswig si Lauenburg Prusiei.
Bismarck se intoarce impotriva Austriei
Razboiul este hotarat la Berlin de la inceputul anului 1866. In iunie, Prusia ocupa Holstein. Sesizata de Austria, Dieta se pronunta impotriva Prusiei. Bismarck declara dizolvarea Confederatiei si lanseaza un apel catre natiunea germana. De partea Austriei trec Bavaria, Wrttemberg, Baden, Hessen-Darmstadt si mai multe state nordice (Nassau, Hessen-Kassel, Hanovra, Saxonia). Armatele prusace infrang in cateva zile Hanovra si Bavaria, apoi patrund in Boemia unde, la 3 iulie 1866, ii inving pe austrieci la Sadova.
Luna urmatoare, Tratatul de la Praga impune conditiile Prusiei:
- anexeaza fostele ducate daneze, Hanovra, Hessen-Kassel si Nassau (ai caror suverani sunt deposedati) si orasul Frankfurt; Saxonia este supusa platii unei mari despagubiri;
- Confederatia germana este dizolvata; ii vor succeda o Confederatie a Germaniei de Nord si, daca acestea o doresc, o uniune a statelor germane din sud.
Din august 1866, acestea din urma semneaza cu Prusia tratate secrete de alianta militara. Confederatia Germana de nord intra in vigoare in anul urmator. Ea are drept `presedinte` pe regele Prusiei si in functia de cancelar pe Bismarck.
Bismarck se intoarce impotriva Frantei
Napoleon al III-lea, care a manevrat intre Prusia si Austria, ii cere lui Bismarck `compensatii`, inclusiv tinuturi germane: Saar, Luxemburg... Nu va obtine nimic, Luxemburgul devenind din 1867 stat independent si neutru. Totusi, Bismarck profita de situatie pentru a consolida nationalismul german impotriva Frantei, in special in Germania sudica, a priori prea putin favorabila hegemoniei prusace.
Un incident diplomatic exploatat de Bismarck incita Franta sa declare razboi Prusiei in iulie 1870, asa cum spera acesta. O data cu infrangerea Frantei, Versailles este locul unde, la 18 ianuarie 1871, suveranii germani reuniti il proclama pe regele Prusiei, Wilhelm I, `imparat german`.
Se naste astfel Imperiul German - Deutsches Reich, numit `al doilea Reich` din cadrul caruia ramane exclusa doar Austria. Franta cedeaza noului imperiu Alsacia si Lorena (tratatul de la Frankfurt, 10 mai 1871).
Acest articol nu poate fi preluat decat cu acordul Active Soft
