De multe ori o intalnim sau chiar o simtim, fara sa ne dam seama.
La prima vedere, ea este o serie de "nemultumiri" manifestate vizibil sau nu, asupra comportamentului partenerului. Mai exact, ea se manifesta ca un sentiment (ce poate deveni chiar obsedant) de neincredere, de suspiciune asupra fidelitatii persoanei iubite. Poate fi reala sau iluzorie, fiind urmarea unei amenintari percepute in legatura cu o relatie, sau calitatea acesteia.
Se spune ca gelozia apare doar atunci cand iubim cu adevarat. Ca doar un sentiment real si puternic poate genera un altul, cel potrivit caruia persoana iubita ne apartine intru totul, si ca trebuie sa fie doar a noastra. De aici, apare nevoia de control, si chiar posesivitatea, iar dus la extreme, acest sentiment duce chiar la acte violente grave. Citind articole de specialitate, am observat niste cote inspaimantatoare ale crimelor comise din gelozie (aproape 20%).
Daca vorbeam mai devreme despre gelozia reala si cea iluzorie, le vom detalia acum, specificand in primul rand ca relatiile de colegialitate, parteneriat (in domeniul afacerilor), amicitie sau afectivitate fara conotatii sexuale, sunt perfect normale intre persoanele de sex opus. Ele vor aparea si vor exista mereu, si nu au de ce sa trezeasca suspiciuni sau sentimente de gelozie. Cu totii avem prieteni de sex opus, personae cu care lucram sau ne petrecem timpul liber, fara ca acest lucru sa ne afecteze relatia.
Trebuiesc stabilite, insa, niste limite, intre aceste tipuri de relatie, si cele care denota un alt tip de comportament, inadecvat si care implica ceva mai mult decat "amicitie".
Si totusi, gelozia este ceva ce poate fi depasit. Fie prin buna comunicare a cuplului, fie apeland la ajutor specializat, ea poate deveni un impuls pentru dezvoltarea personala.
Lety, Editor Askmen.ro
