Am inceput sa ne privim unul pe celalalt prin lupa maritoare, ziceam ca nu e bine atunci cand staruim sa vedem prin microscopul acesta sufletesc porii dilatati ai tenului ei, ori dintii lui nemersi la dentist, dar mai ales cand zabovim in a descoperi defectele firii si ale comportamentului partenerului nostru, da, sa ne privim unul pe altul cu lupa maritoare, dar nu strica sa vedem prin ea in primul rand calitatile celui de langa noi, sa le inregistram si sa i le transmitem.
De cand nu i-ati mai spus sotiei o vorba frumoasa, de cand nu i-ati mai apreciat elogios masa servita, sau nu ati remarcat rochia noua pe care a imbracat-o
Sau, de cand nu ati mai admirat cu voce tare priceperea sotului de a gospodari ceva prin casa, de cand nu l-ati mai incurajat sa-si continue proiectul inovatiei sau de cand nu l-ati mai laudat pentru priceperea lui de a face piata (chiar daca nu e expert). Sau, de cand nu v-ati mai spus unul altuia "te iubesc"
Nu trebuie sa radem cand in vreun film serial vedem imbratisarile sotilor la venire si la plecare pentru ca ei isi amintesc unii altora asa, ca sa nu uite cumva ca tin unul la altul.
Se spune: "Ei, asta-i buna, ce sa-i mai spun nevestei ca o iubesc, las'ca stie ea, mi-ar fi si jena sa o mai giugiulesc dupa atatia ani, ne-ar rade si copiii, cine mai are azi capul la declaratii de iubire cand ai atatea griji"...
E asa si nu e asa. Este adevarat ca sotii care s-au obisnuit intre ei cam pierd deprinderea de a fi curtenitori, si pentru ca au alte preocupari si pentru ca li se pare o treaba inutila.
Fals. Nimic mai fals decat aceasta lepadare de curtoazie in intimitatea familiei, nimic mai gresit in a considera ca schimbul de cuvinte frumoase, de elogii, de aprecieri admirative constituie o relatie ipocrita, inutila si obositoare intre soti. Lipsa lor de atentie, infatisarea neingrijita in casa, vorbele lipsite de delicatete pot stinge si dragostea cea mai puternica.
O stim toti, dar o aplicam putin, noi suntem politicosi cu strainii si uitam politetea, ca pe niste galosi innoroiati, in fata usii apartamentului personal.
Ne agitam, ne luptam, ne straduim sa ne construim o cariera profesionala si nu facem mai nimic pentru a ne inalta casa de piatra a fericirii personale: ca si cum aceasta ar creste de la sine, din "DA"ul rostit la cununia civila. Nu, nu creste. Ea trebuie plivita mereu de buruienile indiferentei, ale geloziei, ale certurilor, ea trebuie mereu stropita cu apa vie a dragostei, a pretuirii si respectului reciproc.
Ioana Domnica, redactor Askmen.ro
