De-a lungul istoriei, casatoria a fost in primul rand o institutie laica, menita sa asigure coeziunea familiei si stabilitatea sociala si, mai recent, fericirea personala. Usurinta de a obtine un divort si dificultatea de a lega sentimente cu alta persoana a transformat casatoria intr-o actiune care nu mai ofera garantii solide de stailitate sau fericire. Pentru multi, chiar cuvintele sot si sotie au obtinut o nuanta fada si plictisitoare. Astfel, casatoria a devenit un focar de insatisfactie.
Situatia ridica intrebari importante: de ce sa ne mai casatorim Este casatoria depasita Sau serveste unei nevoi si unui scop uman mai profound
Iubirea fara casatorie este doar inspiratie, doar pasiune. Casatoria fara iubire este doar transpiratie, doar disciplina. Niciuna dintre acest situatii nu ne permite sa realizam posibilitatile mai vaste ale relatiei barbat-femeie.
Sa ne respectam reciproc intelepciunea si forta inseamna ca ambii parteneri sa fie dispusi sa cedeze cand situatia cere asta. Casatoria ne invata multe despre importanta renuntarii in viata noastra in general.
Notiunea de renuntare este prost inteleasa de foarte multa lume in cultura noastra si, ca angajamentul sau intimitatea, trezeste de multe ori frica. Evoca imagini de genul ` sa iesim cu mainile sus`- fluturand un steag alb, recunoscand infrangerea, pierzand puterea. Dar, daca o intelegem corect, renuntarea nu trebuie sa insemne ca renuntam la puterea sau libertatea noastra.
Capacitatea de renutare e esentiala in orice activitate creativa sau plina de gratie. Multi nu au incredere in notiunea de renuntare, fiindca o confunda cu supunerea in fata vointei altuia - care poate avea consecinte dezastruoase intr-o relatie.
Desigur, casatoria necesita sacrificii reale. Nu putem fi la fel de liberi si de independenti ca inainte si suntem chemati incontinuu sa oferim. Trebuie sa distingem doua tipuri diferite de sacrificiu: unul constient, care ne ajuta sa ne maturizam si prin asta ne da putere si sacrificiu nevrotic, o forma de supunere care nu face decat rau.
Vestea buna e ca partea usoara a oricarei munci este inspiratia. Iar munca creativa a casatoriei nu este diferita. Casatoria, ca poem terminat, este inspiratie devenita manifest.
