Avem nevoie de schimbari?
calendar_month 13 Aug 2015, 00:00
Cred ca as fi fost mai fericit daca eram un cal. Poate astfel nu as fi fost nevoit sa gandesc atat de mult, sa ma invinovatesc de fiecare lucru urat care mi se intampla mie sau celor din jurul meu, sa nu mai fie nevoie sa ma rog ca batranica ce sta in fata mea in metrou sa nu cada pentru ca nu s-a tinut de bara. Sa am curajul sa urc cu un par la vecinul de deasupra care ma terorizeaza cu infinitele reparatii la apartamentul lui de vis. Sa am curajul sa ma rastesc la taximetristul (aka Schumacher) care refuza sa imi dea restul. Si sa nu mai fiu timid.
M-am trezit acum cateva zile cu un miros atat de urat, incat a trebuit sa cobor din pat pentru a verifica frigiderul. De acolo venea...Imi gatise ceva cu mult timp in urma, probabil fusese o cina mai speciala, de vreme ce am si uitat de ea. Nu atat mirosul, cat intregul continut a capatat un aspect neobisnuit. La gunoi nu poti sa arunci asa ceva, pentru ca mirosul va persista in casa; WC - ul e posibil sa ti-l infunzi; amici pe care sa ii urasc atat de mult incat sa le fac un dar ca acesta nu prea am.Asa ca am introdus continutul intr-o punga de gunoi separata si am si scapat de ea. Poate ca nu e un lucru chiar atat de rau sa cureti covoarele pentru a trai...Mi-a venit subit in minte ca ar trebui sa ma cert mai des, sa devin mai violent, sa am un comportament mai animalic, mai salbatic, sa nu mai zambesc nimanui, sa nu mai ajut batranii, sa nu mai cumpar ziare de la cersetori, sa nu mai las mancarea sa se strice in frigider. Evident ca schimbarile de moment nu prea au cum sa apara; asa ca raman doar in mintea ta, raman doar intentii, idei risipite, franturi de vise dintr-o noapte tulburatoare, fire de par pe perna si resturi de unghii de la colegul / amicul / oricine a trecut prin vizita si si-a taiat unghiile pe covorul tau. Ramai acelasi om, acelasi las caruia ii este jena sa ii ceara numarul de telefon farmacistei care lucreaza langa el si sa o invite in oras, acelasi muncitor care vine cu / fara chef la munca, isi saluta colegii respectuos, face glume cu ei, nu are probleme, nu are datorii la intretinere, in liftul lui nu conteaza daca miroase urat (scarile rulante mi se par inventia cea mai inovatoare a secolului XX).
Oamenii sunt disperati dupa schimbari, tanjesc dupa ele, implora, ar sta chiar si 24 de ore numai in genunchi daca ar sti ca asta le va aduce o schimbare: de infatisare (pardon, look), de comportament, alt iubit/iubita, alta casa, alti papuci, alt colac la WC, alti profesori sau sefi sau colegi sau vecini sau mai-stiu-eu-ce. In principal este vorba despre schimbare in acest text scris la comanda pentru care probabil ca nu voi fi platit. Schimbarea vine in urma intentiei, iar aceasta apare in urma unui impuls pe care un individ l-a simtit la un moment dat. Impuls fizic, emotional, psihic sau de orice alta natura. Care este motivul pentru care oamenii au nevoie de schimbari (La fel de simplu poate fi pusa intrebarea "care este motivul pentru care oamenii au nevoie sa isi schimbe sosetele"). Schimbarea este rezultatul unui lung sir de frustrari, de plictiseli prelungite pana la izbucniri in hohote de plans sau ras, de monotonie si apatie dusa pana la extrem (adica pana in momentul in care individul respectiv spune "stop! Atat!". In cazul in care nimic nu se schimba intr-un an in viata ta, este un lucru aproape cert ca ai sansa nemaipomenita de a deveni un invalid sentimental, un organism care se misca nu din ratiune ci din instinct, un om care nu mai vede rostul ferestrelor in casa, sau caruia i se pare indiferent daca albul este chiar alb sau este negru. Un om trist; de-a dreptul trist.
Odata schimbarea aparuta, oamenii devin euforici, zambesc mai des, sunt mai fericiti si au mai multa pofta de viata. Incep sa vada ca este placut sa privesti firele de iarba rasarite in caldaramul mizerabil din Bucuresti, ca este placut sa separi albul de negru, sa pui totusi niste balsam in masina de spalat atunci cand speli, sa bei ceai sau cafea sau suc sau bere sau vin. Schimbarea voita aduce placerea, un soi de fericire hedonista dar efemera, pentru ca nu intr-un foarte scurt timp ajungi sa iti doresti ceea ce ai avut si ai schimbat, sau altceva mai nou si diferit fata de ceea ce ai acum. Cat priveste relatia dintre barbat si femeie, as prefera ca femeia sa nu mai fie posesiva si total lipsita de receptivitate la schimbarile barbatului, iar el sa nu mai aiba o mentalitate mitocaneasca, gandindu-se ca ea ii apartine ca un bun pe care l-a cumparat si pe care il poate utiliza cand doreste. Sunt femei si barbati in lume, la fel de sigur cum sunt si cai sau alt tip de patrupezi.
D. R., Redactor Askmen.ro
Noutati