A fi sau a nu fi: iata-ntrebarea.
Mai nobil e sa-nduri in cuget, oare,
Sageti si prastii ale-ursitei rele,
Sau apucand o arma tu sa curmi al
Restristilor noian Sa mori, sa dormi...
Nimic mai mult. Si printr-un somn sa stii
Ca pui sfarsit durerii sufletesti
Si-atator mii de alte suferinte
Ce sunt a carnii parte. E-o-ncheiere
Chiar foarte de dorit. Sa mori, sa dormi.
Sa dormi, dar cine stie Sa visezi!
Aici e greul! Caci in somnul mortii,
Cand ai scapat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai sa mai poti visa
E tocmai ce ne-ndeamna-a sovai,
Si-aici e teama care da napastei
Un trai atat de lung. Cine-ar mai sta
Sa rabde biciul si dispretul lumii,
Despoticul bun-plac, zabava legii,
Sfidarile din partea celor mandri,
Durerea dragostei ne-mpartasite,
Trufia stapanirii si-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Cand poate sa-si dea singur dezlegarea
C-un varf de jungher Cine si-ar mai duce
Povara vietii-n geamat si sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmeaza
Si-acel hotar necunoscut de unde
Nu-i calator sa se fi-ntors vreodata,
Si care zdruncina vointa noastra,
Facandu-ne sa suferim mai lesne
Urgiile de-aici decat sa tindem
Spre altele pe care nu le stim.
Ast gand pe toti ne face-a fi misei.
Fragment din actul III al piesei "Hamlet"
butterfly, Editor Askmen.ro
