Un roman asteptat cu sufletul la gura dupa aparitiile celebre precum: ￢Fight Club￢ sau ￢Sufocare￢, ￢Bantuitii￢pare foarte natural si desi este pe alocuri socant, totusi il simti foarte apropiat.
Chuck Palahniuk, fara indoila unul dintre cei mai populari scriitori americani si un exponent al Generatiei-X, a pornit de la ideea din "Decameronul" sau "Povestiri din Canterbury", rescriind intr-o cheie socanta, postmoderna, un "roman de povestiri" in acelasi stil minimalist si dur care l-a consacrat. Este de remarcat incredibilul sau talent de a prezenta umanitatea in dimensiunea ei cea mai groteasca, autorul cladind din nimic societati stranii, dar realiste prin violenta membrilor acestora.
Cartea este, pentru cei care fac cunostinta prima data cu Chuck, un test de selectie sigur. Palahniuk se adreseaza unui anumit segment de cititori. Si nu exista cale de mijloc. Il vei iubi si vei dori sa ii citesti pe nerasuflate toate cartile sau il vei uri si vei arunca imediat cartea din mana.
In primul rand, pentru a aprecia aceasta carte, trebuie sa fii tare de stomac. Sa poti sa te abtii sa vomiti atunci cand pret de 3 pagini vei citi despre etapele prin care trece corpul de la moarte si pana la aparitia putrefactiei. Sa iti largesti cu mult aria de toleranta pentru a nu ajunge la concluzia ca Palahniuk ar fi un nebun dezgustator.
Nu degeaba, la primele lecturi publice ale unor fragmente din roman, multi dintre cei prezentati in sala au lesinat sau au vomitat.
In ￢Bantuitii￢ vei descoperi 17 personaje cu povesti diferite, ce isi doresc sa atinga succesul aplicand pentru o tabara de creatie de trei luni. Vei vedea cum si ultimele tabuuri vor fi incalcate si cum se pun bazele unui reality-show cu final tragic. Un reality-show unde nu poate fi decat un singur supravietuitor.
￢Ce-ai sa faci azi intreaba Veriga Lipsa. Cum ai sa justifici Muntele de animale moarte si stramosi pe care stai.
- Fiecare respiratie a ta se datoreaza mortii cuiva. Ceva sau cineva a trait si-a murit ca tu sa ai viata asta.￢
