- Are senzatia ca trebuie sa plece / sa intre urgent din relatie. Exasperat de faptul ca nu poate sa fie sau sa plece decide sa faca una sau alta dintr-un exces de zel, dintr-o actiune care nu este decat un act. Ulterior energia alocata actului se intoarce impotriva sa. Faptul de a pleca sau de a ramane sunt identice din aceasta perspectiva si acest lucru este perfect logic. Ca sa pleci dintr-o relatie ar trebui sa nu mai fii in ea. Ca sa fii intr-o relatie este necesara prezenta ta. Cum nu se intampla nici una nici alta situatia se regaseste in alt context ￢ in cel in care un barbat se intreaba ce inseamna sa fii cu o femeie iar o femeie se intreaba ce inseamna sa fii cu un barbat. Avem o legatura evidenta intre ei dar relatia este problematica. Principala sugestie care ar putea sa fie data aici este abtinerea de la act, a amana punerea in act dintr-un motiv simplu ￢ oricum ar fi ar putea sa fie un act impulsiv care sa modifice mult datele situatiei.
- Capacitatea persoanelor la limita nevrozei care incearca sa fie concomitent in relatie si in afara ei. Ele au tendinta sa isi modifice deciziile la fiecare sfert de ora. Dificultatea lor principala este sa vada realitatea. Legatura lor este cu o persoana foarte toleranta care poate suporta permanenta modificare a datelor problemelor. O situatie similara o mai puteti intalni la copiii mici si la adolescentii aflati la inceputul relatiilor. Copiii mici spun deseori ￢nu ma mai joc cu tine￢ iar un sfert de ora mai tarziu sunt cei mai buni prieteni. Adolescentii experimenteaza tot felul de situatii si este de inteles pozitia lor schimbatoare in care afectele sunt decisive. Motivul pentru care adultii procedeaza asa este ca inlocuiesc afectele cu acte.
- Abordarea obsesionala. Mult intalnita la barbati care incearca sa se aseze pe o pozitie clara dar foarte explicita. Atunci incearca sa ia o decizie corecta, exacta, precisa, adecvata. Nu este o situatie care sa tina de ei ci de ￢cum e bine￢, din aceasta abordare afectul pare sa fie eliminat. Consecinta este refugierea intr-o lume de bine si de rau, de gandire permanenta la situatie pentru a evita luarea unei decizii. Dificultatea vine din eliminarea afectului, a ceea ce simte in relatie cu ea / ele. In fapt, aici putem vorbi mai curand de evitarea unei trasaturi masculine ￢ activul. Daca este ocupat cu procesarea situatiei nu poate sa fie activ. Deseori se ajunge ca femeia sa fie prinsa in acest joc printr-un act de abandon ￢ ￢fie cum o sa fie￢.
- Abordarea idealista. In ea, barbatul este prins in constructia idealului legaturii si reuseste sa fie prins la randul lui. Totul pare simplu si clar pana in momentul trecerii la actiune, in acel moment ambivalenta se impune. Este ca si cum ai pleca de acasa pentru a ajunge undeva si pe drum te opresti pentru a te intoarce. Aici idealul este rupt de realitate, de afect, este o constructie fantasmatica ce sperie si prin care persoana substituie propriile afecte. Ea este mereu ￢sincera￢ cu ea insasi, isi doreste lucrurile respective dar nu le poate obtine.
Si atunci ce este de facut Care ar fi solutia. In primul rand faptul ca ai un dubiu face ca aceasta situatie sa fie unica. Dubiul nu se rezolva, el se analizeaza. Pentru ca in spatele lui se ascund multe alte lucruri si, de obicei, neplacute. Situatia reala este asa: ￢nu stii ce sa faci in acest moment￢. Ca urmare orice ai face, va fi un regret. Este posibil ca aceasta situatie sa iti aduca beneficii si sa iti placa dupa cum este posibil sa fie rejucarea inconstienta a unei scene cunoscute tie din vechime sau un mod de a fi.
Poate sa fie si semnul unei suferinte importante. Mai simplu spus ￢ nu poti sa iesi, nu poti sa intri ci esti pe un segment de granita. Aceste lucruri le poti deduce singur sau impreuna cu terapeutul tau.
Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Cabinetul de Psihoterapie Analitica de Cuplu
www.centrupsihologie.ro
