Sfatul psihologului: Desprinderea de ranile familiale

4/471
label Dating autorenew 13 Aug 2015, 00:00
Prima varianta

Un tanar de 23 de ani dupa ce a reusit

sa inceapa o facultate a descoperit ca viata lui a inceput sa fie cam

lipsita de sens. A intrerupt studiile pentru ca erau prea dificile.

Nu pentru ca nu ar fi avut inteligenta necesara ci pentru ca nu se

putea duce la scoala, pentru ca nu reusea sa se adapteze la ceilalti.

El spune mai simplu pentru ca nu a reusit sa gaseasca un sens. Se

gandea la un moment dat sa se sinucida. Nu a facut-o. A incercat sa

aiba o relatie. Timp de cativa ani aceasta a fost destul de

convenabila. Dar de curand s-a rupt. Deruta lui s-a amplificat.

Parintii lui sunt in alta localitate.

Este profund nemultumit de ei. Nu i-au dat ce a avut nevoie. Tatal cu

unele probleme destul de neclare cu alcoolul. Mama mereu suparata.

Asa ii vede el. Mereu a avut nevoie de entuziasm pentru a reusi sa

faca ceva. Asa a fost cu facultatea. Era foarte bucuros ca urmeaza sa

plece la facultate, ca era punctul cel mai important din viata lui.

S-a pregatit, a sperat, a dorit sa faca asta. Ajuns in acest punct,

entuziasmul a disparut. Nu si-a gasit locul, nu a reusit sa faca

nimic.

Oare ce va trece prin minte in timp ce

cititi acestea istorie Va puteti aminti momentul in care ati

incercat, dorit, sperat, crezut sa reusiti sa va desprindeti de

familie In aceasta istorie putem regasi legaturile familiale. In

fapt tanarul nu a reusit niciodata sa sa desprinda de propria

familie.

A doua varianta

Istoria sa poate sa fie si altfel dar

ea s-a construit in timp. In fapt, acest tanar este de o inteligenta

vie. O mama dominatoare care incerca sa-l controleze in permanenta,

un tata absent care s-a retras inca de la nasterea lui din relatia cu

el. Traind un puternic sentiment de abandon a incercat mereu sa faca

pe plac mamei si sa raspunda inconstient cererilor sale. Iar cererile

mamei erau simple ¬ sa fie cu ea, sa inlocuiasca barbatul absent si

sa fie responsabil. O cerere niciodata formulata pentru ca nici ea nu

o stia dar una pe care baiatul a resimtit-o ca fiind o obligatie.

Totusi el nu era pregatit sa fie un

barbat deoarece era un baiat si ca urmare a fost doborat de presiunea

cererii. El nu a incercat sa se desprinda ci sa se rupa de familie.

Sensul entuziasmului era insa acesta ¬ sa se poata rupe. Dar

sentimentul de vinovatie de a-si abandona mama era mult mai puternic.

In consecinta succesul sau a fost de la inceput interzis. Daca ar fi

avut succes la scoala, in relatia de cuplu ar fi fost independent

ceea ce echivala in universul sau intern cu un abandon al mamei. Ros

de conflicte, incercand sa impace pe toata lumea, nu gasea un ideal

propriu. Mereu i s-a impus ce sa simta si sa doreasca.

Ce sunt cu aceste variante

Continuand lectura aveti o alta imagine

a aceleiasi persoane. Poate ca prima vi se pare mai demna de mila, de

suferinta si de gandit. A doua pare o povestire a unei situatii.

Am putea spune asa ¬ prima varianta

este cea a manifestului, este ceea ce vedem, ceea ce stim, ceea ce ni

se spune. A doua este una latenta. In ea o regasim pe prima insa

altfel conturata. Daca prima relateaza o situatie vizibila, cea de-a

doua este una invizibila. In cea invizibila vom regasi si vindecarea.

Pe masura ce reusim sa o vedem, putem sa si procedam intr-un fel sau

altul cu ea.

Ca psihoterapeut plec de la situatiile

vizibile pentru a le regasi pe cele invizibile, inconstiente,

lucrurile cum stau deja. Aceasta descoperire este una comuna in care

si eu si pacientul construim.

Am ales aceste situatii pentru ca ele

descriu un mod de a intelege lumea si ceea ce este in jurul vostru.

In spatele oricarei situatii (prima varianta) se va afla o alta pe

care nu o stiti si la care celalalt nu va da acces decat daca doriti

sa-l ascultati.
Psihoterapeut de orientare analitica
Cabinetul de Psihoterapie Analitica de Cuplu
www.centrupsihologie.ro