Press space for survival

Cu ceva timp in urma faceam o lista neagra care-s "chestiunile" ce nu trebuie niciodata spuse unei femei cu atat mai mult cu cat e prietena/iubita/sotia/amanta ta.

Urmarea astazi. Firesc ar fi fost sa vina decalogul in sens invers lucruri pe care ea ar face bine sa nu ti le spuna. In loc de asta, un lucru unul singur pe care ea n-ar trebui sa ti-l faca, daca desigur, te vrea mai mult langa tine. (parca-s barbatul Cosmo cand scriu asa ceva!!! Revin; nu ma prinde, si-n plus, imi plac mai mult povestile). Asadar Ea tocmai termina medicina, eu inca-s boboc, la fizica. Uauuu! Am cunoscut adica o medicinista, si pe deasupra e si mai mare decat mine.

Bomba sexy o blonda cu evident ochi albastri ii face (hi hi) si pe profii mei de la fizica sa-ntoarca dupa ea capul pe strada. Prima data ne vedem sa bem un vin. Cum toate carciumile se-nchid la un moment dat, ajungem intr-o bomba, singura non stop in zona. Bem, dar mai mult povestim, ea poarta o rochita alba, si, fiindca e vara, si cald, sandale. N-a apucat sa se bronzeze, c-a stat mai mult prin biblioteci, dar, asta n-o face mai putin fermecatoare. Isi intinde picioarele pe scaunul de langa ea, o mangai usor, si mai vine o sticla de vin, si timpul trece atat de repede, incat ne trezim ca prin fata carciumii albastre muncitorii merg deja la fabrica.

E deja lumina afara, iesim la aer pe la 7 dimineata, si mergem, evident, la ea. Am ceva emotii, sunt de-abia in anul I si iata-ma la brat (ma tine de brat, am uitat sa spun) printre caminele din Hasdeu. Nici vorba sa imi fie somn, noutatea e mult prea mare. Imi amintesc si acum perfect mi se face foame, si, atat de tipic pentru o asa femeie visatoare, nu are in frigider decat frisca. Am impresia ca introducerea a fost prea lunga. E si normal, mai bine vorbim mai mult despre lucrurile placute. Ne iubim intr-o veselie cateva zile la rand, are un talent incontestabil. Si e draguta, vorbareata. Si-i sunt foarte simpatic.

Situatia degenereaza insa abrupt zilele urmatoare, fiindca ea apare la mine la serviciu, vrea sa ma conduca acasa, sa iesim incoace, incolo, si brusc simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare si ca nu imi mai controlez viata (nu ca as sti foarte bine incotro s-o indrept, dar ma rog, asta e senzatia). Mi-aduc aminte si acum eram ingrozitor de presat, voiam sa raman putin timp singur, si ea tinea mortis sa vina cu mine pana acasa. Si eu imi pierd rabdarea, ridic vocea, ea nu pricepe, ma roaga sa n-o las singura.

Dar eu sunt necopt, nu gestionez bine asemenea lucruri, ea insista, nu suport insistentele, ii spun ca-i vorbesc urat daca nu ma lasa-n pace, nu conteaza, se tine dupa mine pe strada, ii fac o scena, si simt ca nu mai am loc. Ca mi l-a luat pe tot. Nu a mai ramas nimic al meu, si asta ma face sa innebunesc. Nu am alta solutie decat s-o lasa balta definitiv, chiar daca stiu sigur, alta ca ea nu mai vine curand. Nu mai conteaza, nu pot sa-i suport presiunea, si vreau spatiu. Apas spatiu, se face unul mare de vreo 10 ani.

A, da azi suntem ok, chiar ajunge in Romania luna viitoare, si ne vedem precis. Vine pe la mine.

Tiberiu Crisan, Redactia Askmen.ro