Nu putem fi toti Pygmalion!

Pygmalion: sculptorul grec care a modelat din carnea tare a pietrei, dupa gustul si harul sau, insasi perfectiunea feminina, indragostindu-se apoi de propria-i creatie si insufletind marmura prin aceasta iubire.

De fapt, e aici un vechi vis omenesc: acela de a ne recrea partenerul pe totalul nostru plac si tot aici si vechea dezamagire omeneasca: nicio alta fiinta omeneasca nu poate deveni exact ceea ce dorim noi. Nu exista nesabuinta mai mare decat sa crezi ca-l poti schimba pe cel de langa tine dupa vrerea ta. Si totusi de aceasta nesabuinta ne facem vinovati cu totii sau cei mai multi dintre noi.

Incepem cu un ton alintat (daca e Ea) si cu un ton imperativ viril (daca e El), continuam cu cereri exprese (si El si Ea), ajungem la scene cu lacrimi si voce ridicata (daca e Ea) si poate chiar la argumente contondente (daca e El. Sau poate fi si Ea). Rezultatul Mai nimic poate ca, la inceput, ea se mai linisteste un pic, el se mai potoleste nitel, cerul casniciei ramane o vreme fara nori, dar dupa aceea totul reincepe d'a capo; invatatura de minte e una singura: daca vrem sa avem o viata de familie armonioasa, sa nu incercam a face din partenerul nostru altceva decat este, sa nu ne straduim a-l schimba din cap pana-n picioare, tot n-o sa reusim.

Un scriitor spunea odata: "Cred ca prima norma ce-ar trebui respectata in relatiile noastre cu oamenii este de a-i lasa sa fie fericiti asa cum inteleg ei; sigur, atata vreme cat nu ne incomodeaza pe noi." Ei bine, aici este marele, sensibilul, vulnerabilul punct cardinal, aici trebuie sa fim foarte atenti atunci cand ne alegem unul pe altul si hotaram sa ramanem unul langa celalalt: ne placem unul pe altul asa cum suntem

Ne place si noua ceea ce-i place partenerului Sau daca nu, suntem capabili sa-i acceptam linistiti, placerile, preferintele, gesturile, fara sa fim tot timpul contrariati de acestea Si inca ceva: suntem in stare nu atat sa-i apreciem partenerului calitatile acestea sunt accesibile si agreabile tuturor ci sa-i suportam defectele fara a ne considera victima lor Fara a fi o viata intreaga sacait si iritat de ele Fara a-i cere ultimativ si inutil sa si le lichideze definitiv
Daca la toate aceste intrebari raspunsul este Da, atunci inseamna ca alegerea a fost gandita de la inceput.

P.S. Totusi, oamenii nu sunt chiar bronzuri de neclintit si nici statui de marmura, se mai schimba ei, sigur, mergand pe linia firii lor, dar urcand, ameliorandu-se, desavarsindu-se, se mai adapteaza ei, se mai muleaza unul dupa celalalt: ATUNCI cand adaptarea nu cere neaparat abdicarea de la propria personalitate, ci doar mici renuntari acceptabile, unele concesii suportabile, toate sunt posibile cand exista trei lucruri: DRAGOSTE, PRETUIRE RECIPROCA, INCREDERE DESAVARSITA!

Ioana Domnica, Redactia Askmen.ro