Cum sa ratezi sansa vietii tale

Barbat, 35 de ani, cult, aratos, manierat. Stare civila: divortat, a fost casatorit de 3 ori. Motivul divortului (de fiecare data): nepotrivire de caracter. Il vom numi X. Isi petrece timpul cultivandu-si unicul hobby: pictura. Desigur, vorbim de timpul liber. Caci in mare parte a zilei el este la serviciu, unde are o functie de conducere. Se descurca foarte bine, dar nu este asta ceea ce i-ar putea aduce o farama de multumire, el cauta altceva. Traieste intr-un oras aglomerat, lucru care ii displace. Lui ii plac locurile cu multa verdeata si soare... in fine, in natura. Unii spun chiar ca este sociopat.

La un moment dat, viata i-o scoate in cale pe Y, o fatuca pe la vreo 25 de ani. Ea are ceea ce l-ar putea intregi: e voioasa, are pofta de viata si multa bunatate. Trece un timp - nici prea mult, nici prea putin - si cei doi se indragostesc. Normal, unul de celalalt. Totul e frumos. Acum, firesc ar fi sa se infiripe si o relatie. Mai mult decat o simpla, dar minunata amicitie. Eh, dar iata ca nu e o banala poveste de iubire, nu... Lucrurile se complica. Caci, deh... cica daca ne vine totul pe tava, cum se spune, nu mai e nimic interesant. Asa ca, X se joaca de-a inabordabilul. Ii marturiseste ca o iubeste, dar nimic mai mult. Nu tu un suc, o maslina, o atentie. Ah, da... era sa uit. In schimb, "socializeaza" prin intermediul sistemului care a revolutionat comunicarea interpersonala - the one and only: messenger.

Trec 2 saptamani, 2 luni... si totusi, nimic. Ceea ce am omis sa va spun e ca "jupanul" este foarte curtat. Dar el nimic. Dom'le, o fi gay... Neah, este foarte hetero. Hm... Fata, incepe sa insiste: c-o fi, c-o pati. "Stii dragul meu, eu nu te voi astepta o vesnicie. M-am saturat de singuratate, nu are rost sa sufar atat. Ar trebui sa te gandesti la asta!" El se gandeste, se gandeste, dar nici un rezultat. Si asa o tin pentru o perioada de vreo 5 luni. Fatuca intalneste pe cineva, nu este foarte entuziasmata, dar se gandeste ca ar ajuta-o sa treaca peste nefericirea ei. Se imprieteneste cu el.

Minunatul flacau X sufera in tacere. Ii ureaza multa fericire si ii spune ca ar vrea sa ii fie bun prieten si sa ii fie aproape la greu... Isi spune in sinea lui "daca nu ma arunc in apa, nu trebuie sa inot. Mai bine e pe tarm." Cum se termina povestea Trist... X ramane singur... pentru inca doi ani, dupa care se casatoreste cu o "tanti", doar de frica sa nu moara singur si isi spune siesi ca Y era sufletul sau pereche. Y incearca din rasputeri sa-l iubeasca pe al sau sot, caci s-a casatorit si ea. Reuseste in mare parte, dar inca o mai doare iubirea aceea neimplinita. Sunt rani care nu se vor vindeca niciodata.

Si ma gandesc, oare nu ar fi putut sa nu dea cu piciorul sansei sale, Domnul X Fugea de responsabilitati sau ii era frica Asa suntem noi oamenii, fragili. Poate din cauza asta ne complacem chiar si in situatiile nu prea favorabile noua. Ne gandim ca poate o sa fie si mai rau. Sau ne obisnuim sa ramanem cu visele noastre Sa ne inchidem in casa si sa idolatrizam persoana care ne place, ajungem sa facem din defectele lor minunate calitati...

Viorica Gheorghita, redactia Askmen.ro