1. Convingerea ca dreptatea este de partea noastra: Subiectul isi inchipuie ca numai el are dreptate si ca cealalta persoana se inseala. El este preocupat sa dovedeasca juste ea propriului punct de vedere in loc sa-si exprime propriile sentimente de ostilitate in mod deschis si sa incerce sa inteleaga ce simte sau gandeste interlocutorul sau.
2. Blamarea: Individul este convins ca problema a fost generata de greseala celeilalte persoane. Aceasta il face sa se simta total nevinovat si ii confera dreptul de a-l blama pe celalalt.
3. Nevoia de victimizare: Individul isi ￢plange de mila￢ si considera ca ceilalti il trateaza in mod nedrept din cauza egoismului si lipsei lor de sensibilitate. incapatanarea de a nu intreprinde nimic pentru a ameliora situatia lasa celorlalti impresia ca subiectul in cauza se complace in postura de martir.
4. Scoaterea din cauza: Persoana nu-si poate imagina ca a contribuit in vreun fel la crearea problemei survenite, pentru ca nu sesizeaza impactul comportamentului sau asupra celorlalti. De pilda, un sef se poate plange de faptul ca unul dintre subordonati este dogmatic, incapatanat si nu asculta ceea ce-i spune, fara sa-si dea seama ca el insusi il contrazice ori de cate ori acesta incearca sa emita vreo parere.
5. Defensivitatea: Subiectului ii este atat de teama de critica incat nu suporta sa auda nimic negativ sau dezagreabil. in loc sa asculte si sa identifice ceea ce este adevarat in spusele celuilalt, el invoca argumente pentru a se apara.
6. Hipersensibilitatea la constrangere: Persoana se teme sa cedeze sau sa fie condusa. intrucat ceilalti oameni ii par excesiv de dominatori, considera ca trebuie sa reziste cu orice pre tendintelor acestora de a o influenta in vreun fel.
7. Solicitari exagerate fata de ceilalti: Persoana se crede indreptatita sa beneficieze de un tratament special din partea celorlalti si se simte frustrata atunci cand nu este tratata asa cum s-a asteptat. in loc sa incerce sa inteleaga ce-i determina pe cei din jur sa procedeze astfel, subiectul considera ca acestia nu sunt rezonabili si ca nu au dreptul sa se poarte ca atare.
8. Egoismul: Subiectul doreste un anumit lucru, intr-un moment anume, si face crize de nervi daca nu-l obtine. El nu este interesat de ceea ce cred sau simt altii.
9. Neincrederea: Individul se inconjoara de un zid, de teama ca, daca va asculta si va cauta sa inteleaga ce simt si gandesc ceilalti, acestia vor profita de el.
10. Nevoia compulsiva de a oferi ajutor: El sau ea simte nevoia sa-i ajute pe ceilalti, desi acestia nu doresc decat sa fie ascultati. Atunci cand prietenii sau membrii familiei se plang ca se simt rau, subiectul le da tot soiul de indica ii in legatura cu ce trebuie sa faca. in loc sa aprecieze acest lucru, cei care au primit sfaturile se simt agasati si continua sa se planga, ambele parti implicate simtindu-se frustrate.Ascultarea activa este un instrument exceptional pentru a intelege dincolo de cuvinte, pentru a face cunoscut modul nostru de a intelege experientele, comportamentele, emotiile, sentimentele celuilalt, si pentru a-l insoti in cautarea unor solutii. Este ascultarea centrata pe trairile celuilalt, ascultarea empatica, non-directiva, unde domneste respectul de sine si respectul pentru celalalt. Este un ansamblu de atitudini si de tehnici, dar mai presus de acestea, este un mod de A FI.
Psiholog Jeni Chiriac,
Competenta in consiliere psihologica si psihoterapie
Competenta in psihologie clinica si psihologia muncii
Master in victimologie si psihologie judiciara, masterand sexologie
Mobil: +40 721 639 019
E-mail: info@jenichiriac.ro
www.jenichiriac.ro
