Uneori isi minte sotia ca se duce undeva. Ea are anumite griji in ceea ce il priveste. Il vede destul de detasat, de rupt de ceea ce se petrece in familie. Dar, in cea mai mare parte din timp, viata lui Virgil si a sotiei sale este una obisnuita, cu unele probleme. Au bani, castiga amandoi suficient dar cu toate acestea se situeaza ca nivel social mai curand la dificultati.
In 2009, dupa ce au reusit sa vanda un apartament, Virgil a luat o suma mare de bani si a intrand in cazino, a jucat-o. Jocul a pus stapanire pe el si a iesit din cazino dator la un amic pe care tocmai il cunoscuse. Ce s-a intamplat atunci in mintea lui A pierdut controlul propriilor ganduri, amintirile despre acele momente sunt destul de vagi, stie doar ca isi dorea cu intreaga sa persoana ceva, sa joace, sa castige, sa joace mai mult.
Starea despre care vorbeste este una apropiata de transa. Practic, orice componenta a gandirii, a ratiunii este dispersata si pierduta.
Peste cateva luni de lucru impreuna constata un aspect care a fost foarte important pentru el si anume ca atunci cand castiga, tendinta irezistibila este sa continue. Si mergea mai departe pana cand pierdea. A fost un pas important pentru el sa realizeze ca insusi scopul jocului era pierdut.
Cand joci ca sa te distrezi sau ca sa castigi iar pentru asta iti utilizezi mintea, lucrurile par simple. Ele se complica foarte tare atunci cand esti in situatia de a nu mai avea o reprezentare despre ceea ce faci. Este intr-un fel un moment de ￢nebunie￢ si asta spune ca situatia a scapat de sub control iar starea generala este una de deruta generala. Este momentul dramatic in care se pierd sume mari iar necesitatea de a continua pare atat de puternica incat jucatorul incearca sa gaseasca cu orice pret o suma de bani. Situatia este similara alcoolicului care dupa ce este in stare de ebrietate, cauta alcool si este invitat de niste amici sa mai bea ceva.
Revenind la acest aspect, comportamentul unui om atunci cand castiga vorbeste in primul rand despre starea lui de sanatate psihica, despre starea in care este. Putem observa ca Victor avea aceiasi stare de transa in ambele situatii. Nu era o diferenta semnificativa intre cele doua stari. Ceea ce era important era receptarea situatiei.
Mergand mai departe, Victor avea un ideal pe care incerca sa-l atinga ￢ sa asigure o stare financiara familiei, sa asigure un viitor, sa reuseasca. Acest ideal nu era unul propriu ci era regasit in fantasmele si cererile inconstiente ale familiei de origine care se invarteau in jurul unor reusite, a unor sperante. Din iubire pentru ei, Victor a gasit aceasta cale. Iar pentru ca el juca, parintii il receptau ca pe un pericol si incercau sa il moralizeze pentru a scapa de ￢boala jocului￢. Imposibil de satisfacut toate aceste lucruri care vorbeau despre o lume interna imposibila.
In acest context, rolul familiei in tratarea starilor de joc este fundamental. Mereu, in orice terapie apare povestea familiei. Lucrurile se repara doar cand aceasta poveste familiala, transmisa inconstient este re-simtita ca atare si poate sa fie adusa in prim plan. Tratarea dependentei nu consta in abtinerea de la a nu mai juca ci in disparitia necesitatii. Abtinerea este necesara pentru ca are urmari reale importante, greu de reparat. Dar abtinerea nu este solutia ci o conditie necesara dar nu si suficienta. Abtinerea presupune o cenzura. Iar aceasta cenzura este foarte diversa. Poate sa fie una interioara, poate sa fie una de forta, exterioara, poate sa fie data de vinovatie. Dar mereu abtinerea ne spune ca dorinta exista. Altfel abtinerea nu ar avea sens.
psiholog Claudiu Ganciu
037
11 70 425
0722 453 906
cpap.claudiu@gmail.com
www.centrupsihologie.ro
