Putina anatomie: Clitorisul este un organ erectil cu o constitutie si functionare asemanatoare penisului. Ceea ce e indeobste cunoscut sub aceasta denumire, portiunea situata intre labile mari, este de fapt doar un fragment al acestui organ. Restul se afla inauntrul corpului in contact intim cu peretele vaginal anterior.
Acest punct de contact, e situat la 3-4 cm. de la orificiul vaginal si se numeste punctul G. Deci stimuland punctul G de fapt se stimuleaza portiunea interioara a clitorisului si se obtine mult doritul orgasm. Totusi e bine de stiut ca cea mai sensibila parte a clitorisului e situata la exterior, tocmai la varf. Dar cele mai multe femei au nevoie de o stimulare dubla (din exterior si din interior) pentru a avea orgasm.
Am spus toate acestea pentru ca de foarte multe ori anorgasmia feminina este o problema de tehnica sexuala. Foarte rar cauza este o conditie medicala de care pacienta e deja informata: tulburari hormonale, neurologice, vaginita atrofica, medicatie sedativa, postchirurgical, postradioterapie, etc.De cele mai multe ori, anorgasmia feminina este de cauza psihogena si/sau , cum am zis, tehnica.
Poate fi primara, cand a existat dintotdeauna, secundara, cand survine dupa o perioada sexuala normala, sau poate fi legata de circumstantele in care are loc actul sexual (partener, ambient, etc.).
Anorgasmia feminina poate insoti tulburarile in care dorinta sexuala este inhibata sau cele cu deficit de lubrifiere. Initial anorgasmia nu e insotita de inhibitia dorintei dar o poate genera in evolutia ei.
Dintre cauze putem enumera: lipsa de initiere, proasta imagine despre corp, depresia, anxietatea, crisparea, frica de a nu avea orgasm, incrancenarea in dorinta de a avea orgasm, frica de necunoscut, frica de autoabandon cu nevoia de a pastra controlul, culpabilitatea (refuzul de a da frau liber placerii din vinovatie), traume psihice din istoria personala, probleme de comunicare, de verbalizare a dorintelor, lipsa de experienta a partenerului sau tulburarile lui sexuale (ejaculare precoce, impotenta) si lista poate continua.
Orgasmul inseamna decontractare, acceptarea riscului, renuntarea la control, autoabandon in fata placerii si a partenerului. Dar in momentul in care acesta ar trebui sa se produca, exista fie ceva care se intampla (ex. un gand parazit sau o idee falsa) si inhiba, fie ceva care nu se intampla (ex. autoabandon) si-i impiedica manifestarea.
Ideile false si gandurile parazite captureaza psihicul femeii si-l mentine intr-un soi de crispare: "Iar nu voi avea orgasm!", "E ceva in neregula cu mine!" "Orgasmul partenerilor trebuie sa fie simultan.", "Sexul e pacat, placerea e vinovata.", "Masturbarea e interzisa." "Ce caut eu aici" "Ma iubeste sau il intereseaza doar sexulï¿¢, " Trebuie sa merg pana la capat, macar el sa ejaculeze.", etc.
Anorgasmia e o problema de tehnica atunci cand pozitia in care se desfasoara miscarile intravaginale nu permite stimularea din ambele parti ale clitorisului. Aceasta s-ar putea obtine si prin masturbare in timpul actului dar multe femei refuza asta.(Din copilarie am fost invatati ca masturbarea e un lucru rau.)
De multe ori anorgasmia se rezolva prin modificarea dinamicii sexuale a cuplului. Climatul afectiv si increderea sunt esentiale. Dar, uneori, simpla inclinare putin inainte sau inapoi, in timpul contactului sexual poate face o diferenta uriasa. Experimentarea unor pozitii noi, cu atentie, relaxare si fara graba, poate fi, deci, utila.
Cateodata ne putem ajuta singuri dar, uneori, avem nevoie de asistenta specializata: psihoterapie si sexoterapie. Aceasta se desfasoara etapizat, pe durata mai multor luni, functie de raspunsul pacientei. In prima faza, in cabinet, se identifica factorii care au dus la aparitia problemei. Pe parcurs se analizeaza si discuta felul in care pacienta trece prin etape.
Psihologul va da teme de casa pentru ea si partener. Exercitiile de fortificare a musculaturii vaginale au rolul de a pregati etapele urmatoare. Pacienta va invata tehnici de a-si provoca orgasmul cu scopul de a indeparta sentimentul de vina care apare o data cu senzatia de placere. Folosirea vibratorul face parte din terapie.
Mai tarziu va fi implicat si partenerul, in scopul imbunatatirii dinamicii sexuale a cuplului. Pe etape aceasta inseamna: mangaieri nesexuale si sexuale, stimulare cu gura fara penetrare, producerea orgasmului cu vibratorul, invatarea de pozitii noi, etc.
Pe tot acest parcurs, pacienta va invata sa se bucure de placere, autoabandonul, sa lase nevoia de control, sa elimine frica si vinovatia. Psihoterapia si sexoterapia se desfasoara conform cu particularitatile individuale ale pacientei.
