Jocul de noroc este atragator. Dar ce il face atat de atragator Va propun sa va imaginati urmatoarea situatie: ca sunteti pentru cateva clipe in situatia sa. De fapt chiar sunteti dar este mai curand o situatie banala si prea putin nociva. In general, sunteti o persoana dinamica, gata de actiune, va intalniti cu prietenii, ii cunoasteti, etc.

Din timp in timp, va simtiti coplesiti de ceea ce se intampla in viata dvs. Sa presupunem ca uneori va ia o lipsa de sens, ca sperati din tot sufletul ca ceea ce se petrece pana atunci sa inceteze. Sau pur si simplu va este foarte somn. O tentatie foarte mare va cuprinde, judecata dvs. altfel foarte buna, devine acum una relativa. Tentatia este foarte puternica, mintea dvs. este acaparata de un singur gand ￢ cum sa dormiti

Daca nu este un altceva suficient de interesant, somnul pare sa fie singura solutie. Starea jucatorului devine insa una de transa. Este ca si cum ar dormi iar visul este jocul. Starea de transa este pe primul loc, iar visul este imaginea din joc. ￢poate data viitoare voi reusi￢. In aceste momente se intampla un fenomen paradoxal ￢ jucatorul simte nevoie de ceilalti, de un celalalt cu care sa impartaseasca starea si in acelasi timp se ascunde de ei. Cauta sa se izoleze, sa nu mai conteze ceilalti. El este foarte priceput in aceasta constructie de ascundere de ceilalti.

Acesta este si motivul pentru care vindecarea de adictie, dependenta tine de implicarea celorlalti. Am sesizat un fenomen poate aparent mai ciudat ￢ implicarea institutiilor in tratamentul adictiei. Firma angajatoare este una direct implicata. Cunoasteti cazurile din banci, firmele sunt direct interesate sa se protejeze de pericolul pe care il reprezinta jocul. Micile afaceri particulare sunt direct vizate atunci cand in mediul lor exista persoane care simt o dorinta irezistibila spre jocurile de noroc, indiferent de categoria lor.

Am putea spune, ca de cele mai multe ori interventia firmei este mai eficienta decat cea a familiei. Ce este de facut Nu exista insa o solutie universala, valabila pentru toti cei aflati in aceasta situatie. Am intalnit situatii atat de diverse incat nu pot sa spun ca exista o solutie generala, un mod de actiune dupa parerea mea. Ceea ce exista este insa crearea unei strategii specifice.

Iar primul pas in aceasta strategie este schimbarea modului in care apartinatorii vad jucatorul. Critica permanenta, cererea insistenta de a se lasa presupune ca ceea ce se intampla psihologic este o negare a inconstientului jucatorului. Se neaga faptul ca in acele momente in care vrea sa joace, el nu poate altfel.

Supravegherea este o alta parte din joc. Eu vad ca prin terapie acest simptom dispare impreuna cu pericolul real. Insa in locul acestui simptom apar alte suferinte. Ele sunt insa suferinte obisnuite pe care o persoana le poate trata si nu au acest efect destructiv pe care il presupune dependenta de jocuri pe plan personal, familial si institutional.

Daca persoana va putea sa continuie terapie atunci aceasta suferinta este abordata. Dar principalul impediment in tratarea prin psihoterapie il constituie refuzul persoanei de a merge. Vom reveni asupra acestor puncte si va propun sa sugerati teme de abordat pe aceste considerente.

psiholog Claudiu Ganciu
037
11 70 425
0722 453 906
cpap.claudiu@gmail.com
www.centrupsihologie.ro