Intre un oras mic si unul mare

Cineva vine in Bucuresti si spune: ￢acesta este un oras aglomerat, este mult zgomot, mult praf, multa lipsa de civilizatie. Nu pot locui aici si cand vin in el abia astept sa plec cat de repede pot.￢ Pare un discurs obisnuit al unui locuitor al unui alt oras din lume unul fara multa aglomeratie, linistit, mai curat. Locuirea in Bucuresti nu este ici obligatorie si nici interzisa. Ca urmare o persoana care stie ce simte, decide in conformitate cu ceea ce simte si poate sa fie linistita din acest punct de vedere.

Dar ce se intampla daca persoana care spune aceste lucruri a venit in Bucuresti acum 15 ani Asa era situatie atunci, asa simtea, asa traia perioada respectiva. In primii ani a depus efortul de a se inscrie in randul locuitorilor sai. Situatia pare mult mai frecventa. Ca este vorba despre orase linistite din Moldova, ca este vorba despre orasele de munte sau chiar de satele din jurul Bucurestiului tema intalnirii intre acest oras si orasul de suflet sau natal pare sa exprime o situatie conflictuala pe care nu o putem decat analiza.

Acest conflict este unul desfasurat fara stirea protagonistului. Pentru el situatia se modifica astfel ￢ Bucurestiul ori este un obiect rau, frustrant si persecutor ori un obiect in care poate gasi realizare, satisfactii personale. Ceea ce pune in discutie aceasta situatie este angoasa. Trecerea de la un oras mic si linistit la unul mare si mizer sau zgomotos pune in prim plan discutia despre trecerea de la un mediu familial cunoscut cu avantajele si dezavantajele sale la unul nou. Similar grupurilor in care apare angoasa de faramitare a corpului si a psihicului. Un grup mare, necunoscut creeaza angoasa. Dar angoasa si placerea exista impreuna. De obicei angoasa este refulata. Cand nu este refulata ea apare la suprafata.

Similar stau lucrurile cu multe alte treceri. Similar este si trecerea de la o relatie la alta, de la un serviciu la altul. Mereu identitatea eului este pusa in discutie pentru ca orice schimbare aduce in relatie un alt obiect chiar daca in plan profund el este mereu acelasi iar scena jucata este aceiasi.

Prin ce tema orasului descrisa merita atentia psihoterapiei Pentru ca ea pune in discutie la fel de bine ca oricare alta tema situatia in care se gaseste pusa functionarea psihologica a unei persoane. Tema angoasei o regasim la fel de usor aici ca si la atacul de panica. Nimic nu este schimbat. Ceea ce difera este efectul si modul de receptare pe care pacientul le are.

In rest, putem vorbi la fel de bine despre un inconstient care vrea o realizare imediata a pulsiunii si un Eu pus in slujba realitatii. Inconstientul solicita satisfacerea imediata. Aici ar putea cere regasirea planului cunoscut, a mediului cunoscut, a mirosurilor si atmosferei. Aici ar putea solicita intoarcerea in ￢paradisul pierdut￢. Pe de alta parte, Eul nu urmareste altceva decat realizarea pacientului, realizarea lui intr-o relatie de cuplu si in plan profesional in conformitate cu propriile cerinte. Eul cunoaste acest ￢bine￢, aceasta realizare pe care incearca sa il raporteze atat la cerintele interne ale inconstientului cat si la realitatea exterioara.

Putem astfel sa plecam de la aceasta perspectiva pentru a vorbi despre situatia pacientului care este pus in viata in permanenta in aceasta perspectiva de a raspunde exigentelor interne si a celor externe. Este conditia umana de a face in permanenta aceste lucruri. Cum reuseste insa Aceasta ramane intrebarea.

psiholog Claudiu Ganciu
037
11 70 425
0722 453 906
cpap.claudiu@gmail.com
www.centrupsihologie.ro