De-a lungul timpului, dependenta de sex a fost subiectul mai multor dezbateri care au incercat sa stabileasca daca aceasta asa-zisa afectiune psihica este un mit sau o realitate. In timp ce psihologii se tem ca inscrierea acestei tulburari in tratatele oficiale de psihiatrie nu va face decat sa ofere oamenilor o scuza pentru adulter, celebritatile si persoanele publice se aleg deseori cu eticheta de "dependent de sex".

Numeroasele studii derulate in acest sens nu au reusit sa gaseasca o componenta certa care sa ateste dependenta de sex ca fiind un fenomen patologic, declansat de un dezechilibric neurochimic al creierului.

In plus, specialistii sunt rezervati in a oferi comportamentul sexul compulsiv statutul de boala, cata vreme acest lucru ar justifica anumite conduite imorale ale celor care sunt tentati sa se absolve de vina sub acest paravan.

Originea conceptului de dependenta de sex

Conceptul de "dependenta de sex" a inceput sa circule in anii '80, desi isi are radacinile in miscarea impotriva masturbarii care a avut loc in SUA acum un secol. Intre timp, oamenii civilizati au inteles ca autosatisfacerea nu iti afecteaza vederea si ca sexul nu este boala sau un obicei demonic.

Totusi, persoanele care nu isi pot controla instictul primar si au un comportament dominat de dorinta excesiva de a face sex sunt considerate "dependente" sau "obsedate sexual". Printre personajele faimoase asociate cu aceasta slabiciune se numara Tiger Woods, David Duchovny sau Michael Douglas.

Dependenta de sex, un mit

Cele mai multe pareri avizate inclina balanta spre varianta ca dependenta de sex este de fapt un mit, Asociatia Psihiatrilor Americani refuzand in mod repetat sa includa acest comportament deviant in lista afectiunilor psihice.

Motivul este foarte simplu. Celelalte tipuri specifice de dependenta, precum cea de alcool sau de droguri, modifica reactiile chimice ale creierului, determinand pierderea liberului arbitru. Sexul, oricat de mult s-ar "consuma", determina creierul sa functioneze normal, exact asa cum ar trebui. Nimeni nu a decedat din lipsa de sex si nu au existat internari la reabilitare in urma unei supradoze de amor carnal.

Prin urmare, acceptarea dependentei de sex ca o boala propriu-zisa nu ii ajuta pe cei vulnerabili din punct de vedere erotic sa isi controleze pornirile distructive, ci ii determina sa se considere neputinciosi fara un ajutor specializat. In realitate, autocontrolul este suficient pentru a tine in frau pofta nebuna de sex.