Confesiunile curtezanei

Imi sprijin lasciv cotul mainii cu care tin tigara pe masa. Ma asez mai bine... sa-mi stapanesc teritoriul. Il privesc cu ochii intredeschisi prin fumul dens de tigara. Ma studiaza. Il studiez.

Zambesc cu subinteles si-mi umezesc buzele usor. A prins miscarea desi n-a schitat niciun gest, dar pupilele lui imi spun ce vreau sa stiu. Ne prefacem ca ascultam melodia leganata... inainte... Imi repet in minte mantra aia stupida, sa-mi alunge gandurile marsave. Ma tradeaza ranjetul. Nu-l mai ascund, e prea evident. Era povestea aia cu pisica, colivia si canarul... miau...

Zi! Zi-mi ce vreau sa aud! Zi-mi ce stiu deja! Aha... inca nu... nu ma lasa sa-ncep eu sa ma joc, mi-e mila de pumnii tai... Imi cuprind cu palma stanga ceafa, intr-un gest de relaxare, atat de lent ca-mi iese vulgar. No need 4 words this time. Timpul testarii trece deja prea greu, masurat de respiratia sacadata. Ultima gura din pahar. Gheata de pe fund sfaraie in atmosfera torida. O ating usor cu degetul si apoi il pun pe varful limbii, si-un fior imi trece pe sira spinarii.

Fara sa-mi dau seama am inchis si ochii, si-am inspirat mai adanc... si el o data cu mine... imi musc violent buza de jos si mut privirea - sper ca si gandurile o data cu ea - spre perete. Our eyes meet. Ne-am ridicat de la masa si am plecat.

Marisia, editor Askmen.ro