Pe scurt: după divorț, tatăl nu pierde niciun drept părintesc. Legea română nu favorizează mama, iar instanța decide după interesul superior al copilului, nu după sexul părintelui.
- Autoritatea părintească rămâne, ca regulă, comună: ambii părinți decid împreună în privința școlii, a sănătății și a mutării copilului (art. 397 Cod civil).
- Locuința copilului (numită popular „custodie”) poate fi stabilită la tată. Contează relația cu copilul, stabilitatea și implicarea fiecăruia, nu venitul (art. 400 Cod civil).
- Programul de legături personale se stabilește prin acord sau de instanță. Nerespectarea lui poate duce la executare silită, iar în anumite cazuri la răspundere penală.
- Pensia de întreținere o datorează ambii părinți. Plafonul este de 1/4 din venitul net pentru un copil, 1/3 pentru doi și 1/2 pentru trei sau mai mulți (art. 529 Cod civil).
- Partajul se face separat de divorț. Contribuția soților se prezumă egală, dar prezumția poate fi răsturnată cu probe (art. 357 Cod civil).
- Copilul de peste 10 ani este, ca regulă, ascultat obligatoriu de instanță (art. 264 Cod civil).
Tatăl și mama au drepturi egale după divorț?
Da. După divorț, autoritatea părintească se exercită, ca regulă, în comun de ambii părinți (art. 397 Cod civil). Desfacerea căsătoriei nu îi dă niciunuia dintre foștii soți dreptul de a decide singur pentru copil.
Ce înseamnă autoritatea părintească comună
Autoritatea părintească comună înseamnă că deciziile importante despre copil se iau de ambii părinți. Legea face diferența între două tipuri de decizii:
Tip de decizie : Decizii importante
Exemple : alegerea școlii, intervenții medicale importante, schimbarea locuinței copilului, plecarea în străinătate pe termen lung
Cine decide : ambii părinți, de comun acord
Tip de decizie : Acte curente
Exemple : programul zilnic, activități obișnuite, consultații de rutină
Cine decide : părintele la care se află copilul (art. 503 Cod civil)
Autoritatea comună nu înseamnă timp egal cu copilul. Copilul poate locui la un singur părinte, iar amândoi continuă să decidă împreună lucrurile importante.
Când decide un singur părinte
Instanța poate acorda autoritatea părintească exclusiv unui părinte doar pentru motive întemeiate (art. 398 Cod civil). Exemple tipice: violență, dependențe, dezinteres total față de copil sau imposibilitatea de a comunica deloc între părinți. Divorțul în sine nu este un astfel de motiv.
Poate tatăl să obțină custodia copilului?
Da. Nicio lege nu spune că minorul trebuie să locuiască la mamă. Tatăl poate cere ca locuința copilului să fie stabilită la el, iar instanța decide după interesul superior al copilului (art. 400 Cod civil).
„Custodia” nu este un termen din Codul civil. Legea folosește două noțiuni separate: autoritatea părintească (cine decide) și locuința minorului (unde stă copilul).
Ce criterii folosește instanța
- relația afectivă a copilului cu fiecare părinte;
- cât s-a ocupat fiecare părinte efectiv de copil până acum (școală, medic, activități);
- stabilitatea mediului: locuință, școală, program;
- timpul disponibil al fiecărui părinte;
- vârsta și nevoile copilului, inclusiv relația cu frații;
- disponibilitatea fiecărui părinte de a susține relația copilului cu celălalt părinte;
- opinia copilului: de la 10 ani ascultarea este, ca regulă, obligatorie, iar copiii mai mici pot fi ascultați dacă instanța consideră necesar (art. 264 Cod civil).
Un venit mai mare sau proprietatea asupra locuinței nu decid singure procesul.
Sfatul avocatei Claudia Chiriță: dacă ceri ca minorul să locuiască la tine, adună dovezi despre implicarea ta de până acum: ședințe cu școala, programe la medic, activități extrașcolare, martori care te-au văzut ocupându-te de copil. Instanța judecă mai ales ce ai făcut, nu ce promiți.
Înstrăinarea părintească
Înstrăinarea părintească înseamnă acțiunile prin care un părinte distruge relația copilului cu celălalt părinte. Legea nr. 217/2003 privind violența domestică, așa cum a fost modificată, o tratează ca formă de violență psihologică. Instanța o poate lua în calcul la stabilirea locuinței copilului și a autorității părintești.
Locuința alternantă
Codul civil nu reglementează expres locuința alternantă, adică o săptămână la un părinte și o săptămână la celălalt. Practica instanțelor este neunitară: unele admit programe extinse, apropiate de un regim alternant, altele le resping. Soluția se obține cel mai ușor prin acordul părinților, consemnat în hotărârea de divorț.`
Ce drepturi are tatăl dacă minorul locuiește cu mama?
Tatăl păstrează dreptul la legături personale cu copilul, dreptul de a participa la deciziile importante și dreptul de a fi informat despre educația și sănătatea lui (art. 401 și art. 507 Cod civil). Școala și medicii pot oferi aceste informații și părintelui la care copilul nu locuiește.
Cum se stabilește programul de vizitare
Termenul legal este „program de legături personale”. Se stabilește prin acordul părinților sau, în lipsa acordului, prin hotărâre judecătorească. Poate include:
- weekenduri alternative, cu sau fără găzduire peste noapte;
- una sau două seri pe săptămână;
- jumătate din vacanțele școlare;
- sărbători și zile de naștere, prin rotație;
- comunicare telefonică sau video.
Nu există un program standard. Instanța ține cont de vârsta copilului, programul școlar, distanța dintre locuințe și relația existentă. La copiii mici, întâlnirile dese și scurte sunt adesea mai potrivite decât un weekend lung la două săptămâni.
Ce poți face dacă mama nu respectă programul
Un conflict între părinți nu justifică întreruperea relației copilului cu tatăl. Pașii posibili, în ordinea gravității:
- Soluționarea amiabilă sau medierea: reguli scrise pentru comunicare și predarea copilului.
- Monitorizarea relațiilor personale de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), conform Legii nr. 272/2004.
- Executarea silită a hotărârii prin executor judecătoresc (art. 910 și următoarele din Codul de procedură civilă).
- Cererea de modificare a măsurilor, inclusiv a locuinței copilului, dacă obstrucționarea continuă.
- Plângerea penală pentru nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (art. 379 Cod penal).
Păstrează dovezile: mesajele în care ceri respectarea programului, răspunsurile primite și datele întâlnirilor ratate. Comunică în scris, calm și la obiect, pentru că aceste mesaje pot ajunge în fața judecătorului.
Sfatul avocatei Claudia Chiriță: nu răspunde unei vizite refuzate cu un refuz al tău, de exemplu oprirea pensiei. Fiecare abatere documentată a celuilalt părinte te ajută în instanță doar dacă tu ai respectat toate obligațiile.
Câtă pensie de întreținere plătește tatăl?
Pensia de întreținere se stabilește în funcție de nevoile copilului și de veniturile părintelui, fără să depășească plafoanele legale (art. 529 Cod civil). Obligația revine ambilor părinți (art. 499 Cod civil), nu doar tatălui. Părintele la care locuiește copilul contribuie prin îngrijirea zilnică și prin cheltuielile pe care le suportă direct.
Număr de copii : 1 copil
Plafon maxim : până la 1/4 din venitul lunar net
Număr de copii : 2 copii
Plafon maxim : până la 1/3 din venitul lunar net
Număr de copii : 3 sau mai mulți copii
Plafon maxim : până la 1/2 din venitul lunar net
Acestea sunt limite maxime, nu procente aplicate automat. Plafonul include și alte obligații de întreținere ale aceluiași părinte, de exemplu față de un copil dintr-o altă relație. Instanța poate stabili pensia ca sumă fixă sau ca procent din venit.
Poate fi modificată pensia?
Da, dacă se schimbă veniturile părintelui sau nevoile copilului (art. 531 Cod civil). Exemple: pierderea locului de muncă, scăderea sau creșterea importantă a venitului, cheltuieli medicale noi ale copilului.
Modificarea se cere instanței. Reducerea unilaterală a plății nu este permisă și creează datorii. Neplata cu rea-credință timp de 3 luni poate constitui infracțiunea de abandon de familie (art. 378 Cod penal).
Sfatul avocatei Claudia Chiriță: dacă îți scade venitul, depune cererea de reducere a pensiei imediat. Hotărârea produce efecte, ca regulă, de la data cererii, nu retroactiv, așa că fiecare lună de așteptare se acumulează ca datorie.
Cum se împart apartamentul, mașina și celelalte bunuri?
Sub regimul comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, ca regulă, comune (art. 339 Cod civil). Unele bunuri rămân proprii fiecărui soț și nu intră la partaj (art. 340 Cod civil).
Bunuri comune (se împart) : locuința cumpărată în timpul căsătoriei, chiar dacă e trecută pe un singur soț
Bunuri proprii (nu se împart) : bunuri deținute înainte de căsătorie
Bunuri comune (se împart) : autoturisme, economii și investiții făcute în căsătorie
Bunuri proprii (nu se împart) : moșteniri și donații, dacă nu s-a prevăzut altfel
Bunuri comune (se împart) : veniturile din muncă realizate în căsătorie
Bunuri proprii (nu se împart) : bunuri de uz personal și bunuri necesare profesiei
Dacă soții au ales separația de bunuri sau comunitatea convențională prin convenție matrimonială, regulile diferă.
Se împart bunurile obligatoriu 50%–50%?
Nu neapărat. Contribuția soților se prezumă egală, dar prezumția poate fi răsturnată cu probe (art. 357 Cod civil). Munca în gospodărie și creșterea copiilor contează drept contribuție (art. 326 Cod civil). Faptul că un apartament a fost plătit mai ales din salariul unui soț nu îl exclude automat pe celălalt.
Creditul ipotecar: un acord între foștii soți privind plata ratelor nu schimbă contractul cu banca. Dacă amândoi sunt codebitori, banca poate cere în continuare plata de la oricare dintre ei, până când contractul este modificat.
Divorțul și partajul se fac împreună?
Nu este obligatoriu. Partajul se poate cere odată cu divorțul sau separat, oricând după aceea. Există două căi:
- la notar, dacă foștii soți sunt de acord, prin act autentic, obligatoriu când există imobile;
- în instanță, dacă nu există acord.
Când ai simultan divorțul, procesul privind copiii și partajul, e util să le analizezi separat. Astfel eviti să renunți la drepturi patrimoniale sub presiunea disputei pentru copii.
Sfatul avocatei Claudia Chiriță: înainte de orice negociere despre bunuri, fă un inventar cu actele de proprietate, extrasele de cont și contractele de credit. Un partaj negociat fără acte duce, de cele mai multe ori, la o împărțire dezechilibrată.
Cele mai frecvente greșeli ale taților în timpul divorțului
Din experiența avocatei Claudia Chiriță în dosarele de familie, greșelile de mai jos apar cel mai des și sunt cel mai greu de reparat ulterior.
- Implicarea copilului în conflict. Discuțiile despre vina celuilalt părinte, presiunea de a alege o tabără sau folosirea copilului ca mesager îl afectează pe copil. În plus, pot cântări împotriva ta în instanță.
- Retragerea din viața copilului până se termină procesul. O pauză lungă în contact slăbește relația și îți poate slăbi poziția când se stabilește locuința copilului.
- Condiționarea pensiei de vizite. Pensia de întreținere și dreptul la legături personale sunt obligații separate. Nerespectarea uneia nu justifică nerespectarea celeilalte.
- Mutarea din locuința familiei fără un plan. Cine pleacă și lasă copilul în urmă poate găsi mai greu argumente pentru stabilirea locuinței copilului la el.
- Semnarea unor acorduri neînțelese. O convenție despre locuința copilului, program sau bunuri devine greu de schimbat după ce este consfințită de instanță sau de notar.
- Mesajele scrise la nervi. SMS-urile, e-mailurile și postările de pe rețelele sociale pot fi depuse ca probe.
Întrebări frecvente
Poate mama să interzică tatălui să își vadă copilul?
Nu. Copilul are dreptul la legături personale cu ambii părinți. Doar instanța poate limita acest drept, și doar pentru motive legate de siguranța copilului. Conflictul dintre părinți nu este un motiv suficient.
Poate tatăl să ia copilul în vacanță în străinătate?
Da, în perioadele din programul de legături personale. Pentru ieșirea din țară, minorul care călătorește cu un singur părinte are nevoie de declarația notarială a celuilalt părinte (Legea nr. 248/2005). Dacă mama refuză nejustificat, tatăl se poate adresa instanței.
Se poate muta mama cu copilul în alt oraș sau în altă țară?
Nu fără acordul tatălui sau aprobarea instanței, dacă mutarea afectează exercitarea autorității părintești și a programului de legături personale (art. 497 Cod civil). Scoaterea copilului din țară fără acord poate fi răpire internațională de minori, potrivit Convenției de la Haga din 1980.
Poate tatăl să ceară schimbarea locuinței copilului după divorț?
Da, dacă împrejurările s-au schimbat (art. 403 Cod civil). Exemple: copilul este neglijat, părintele rezident se mută sau împiedică sistematic relația cu tatăl. Instanța judecă situația actuală, nu reia procesul inițial.
Cine plătește pensia dacă minorul locuiește cu tatăl?
Mama. Obligația de întreținere revine ambilor părinți. Părintele la care nu locuiește copilul plătește pensia, cu aceleași plafoane legale.
Are tatăl necasătorit aceleași drepturi?
Da, după ce paternitatea este stabilită prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. Regulile privind autoritatea părintească, locuința copilului, programul de vizitare și pensia se aplică la fel (art. 505 Cod civil).
Este obligatoriu un proces pentru partaj?
Nu. Dacă foștii soți se înțeleg, partajul se face la notar. Procesul este necesar doar în lipsa unui acord.
Temei legal
Act normativ : Codul civil (Legea nr. 287/2009)
Articole relevante : art. 264 (ascultarea copilului), 326, 339–340, 357 (bunuri și partaj), 397–403 (efectele divorțului asupra copiilor), 497, 499, 503, 505, 507, 529–531 (întreținere)
Act normativ : Codul penal
Articole relevante : art. 378 (abandon de familie), art. 379 (nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului)
Act normativ : Codul de procedură civilă
Articole relevante : art. 910 și următoarele (executarea obligațiilor privind minorii)
Act normativ : Legea nr. 272/2004
Articole relevante : protecția și promovarea drepturilor copilului
Act normativ : Legea nr. 217/2003
Articole relevante : violența domestică, inclusiv înstrăinarea părintească
Act normativ : Legea nr. 248/2005
Articole relevante : călătoria minorilor în străinătate
Textele oficiale actualizate se găsesc pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, legislatie.just.ro.
Articolul are caracter informativ și nu ține loc de consultanță juridică. Fiecare caz depinde de circumstanțele lui concrete.
Despre autor
Claudia Chiriță este avocat în Baroul București, cu activitate dedicată dreptului familiei. Ca avocat de divorț în București, asistă clienți în dosare de divorț, custodie copii și stabilirea locuinței minorului, program de legături personale, pensie de întreținere și partajul bunurilor comune.
Pe lângă asistența din București, oferă consultanță juridică online pentru clienți din toată România. Lucrează și cu românii stabiliți în străinătate, în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie și alte țări europene, care au de rezolvat un divorț, un litigiu privind copiii sau un partaj în România.
