Nu inteleg ce cauta conjunctia adversativa aici atata vreme cat, dupa vreo 10-15 minute, optiunea personajelor balanseaza clar in favoarea amorului. "Sau"-l asta e mai degraba drojdia care umfla aluatul suficient de mult cat sa nu fii rastignit de plictiseala care iti da tarcoale din ce in ce mai insistent. Ca pana la urma din acest aluat iese ceva mai mult decat o chifla e strict meritul actorilor din distributie (Daniel Auteuil si Sabine Azema duc greul, insa era de asteptat, nu)
Madeleine & William Lasserre (Sabine Azema si Daniel Auteuil) sunt un cuplu de (pre)pensionari retrasi intr-un decor pastoral/bucolic (o localitate semiurbana in apropiere de Grenoble) care i-ar fi incantat si inspirat, sans doute, deopotriva pe Lamartine si Alecsandri. El e fost meteorolog, ea pare sa aiba o ocupatie (vaga pentru mine), iar in timpul liber picteaza. Intr-una din baile de natura il cunoaste pe Adam (Sergi Lopez), primarul orb al asezarii, care ii prezinta o casa darapanata, aflata cum s-ar zice, in inima/sanul naturii. Culmea imprevizibilului, casa e de vanzare :).
Madeleine isi duce sotul acolo, il sidereaza cu texte de genul "Si proprietatea e o emotie" (preluate fara jena din "discursul" primarului) si ajung sa faca dragoste intr-una din odai. Dupa copulatie, el decide pe loc sa cumpere ruinele care se transforma cat ai clipi intr-o casuta de mai mare dragul. Contrastul e perfect si revigorant pentru cei doi: mobilier stil si dotari ultramoderne inauntru, flori, multa iarba, tufe de maces, livada, ciripit de pasarele afara. Simbioza tangibila...
Ziceam ca avem un orb si ca-i primar (Adam). El are o nevasta* (cum altfel s-o cheme decat Eva) si o casa in apropiere (vorba vine in apropiere, pentru ca e ceva de mers, dar ati ghicit, distantele se comprima, iar Adam stie mai bine ca oricine drumul, mai ales noaptea). Cele doua familii se imprietenesc vazand cu ochii, vizitele se multiplica, iar Adam si Eva (orb sa fii, ca Adam, nu mai conteaza care, cel din Biblie sau cel din film, si tot vezi anvergura simbolurilor malaxate aici) incep demersul de corupere a celor doi pensionari precoce si reusesc sa-i converteasca la esanjism.
Evident, cuplul corupt are o tentativa de a-si regasi inocenta pierduta, dar gustul marului din care tocmai au muscat le-a impregnat prea tare papilele gustative pentru a nu dori sa mai guste o data si inca o data... (apropo de secventa asta a caintei, doresc sa le transmit urarile mele de bine traducatorilor care isi dau, ca de obicei, silinta sa intelegem lucrurile: refugiati dupa prima lor experienta de swingeri intr-o camera de hotel, Madeleine si William isi propun sa-i indeparteze pe Eva & Adam din viata si casa lor, pentru ca, spune William, "Ils sont echangistes", iar pe ecran apare "Sunt niste escroci periculosi". Merveilleux, n est pas).
Pe scurt: avem in acest filmulet (de la care, finalmente, nu iesi) o alta lectura a caderii biblice in pacat. Ideea pe care ne-o servesc cei doi realizatori (Arnaud & Jean-Marie Larrieu) e ca nu exista pedeapsa pentru comiterea pacatului, ci mai degraba beneficii. Izgonirea nu are loc. Cei doi raman bine merci in Gradina (proprie a) Edenului, dar cu o distractie in plus. Marul (pomul, de data asta) la care au acces Madeleine si William e pentru ei adevaratul pom al cunoasterii: de sine, al propriilor resurse si de noi experiente (placute, se intelege). Dar si al (re)descoperirii unor impulsuri sexuale amenintate cu disparitia. Privite lucrurile in acest context, se poate spune ca noua lor (dez)ordine amoroasa** le-a salvat, intr-un fel, casnicia, si ca acum, la spartul targului, asta e cireasa de pe viata lor sexuala, in curand condamnata fiziologic la moarte.
Si mai pe scurt, ca sa ies definitiv din hora acestor simboluri de mare angajament: un nevazator "deschide" ochii unora care desi vad sunt mai orbi ca el. Teribil, nu Deci, calcand eu cu Elias Canetti pe Elias Canetti si pe Borges, nimic nu ma impiedica sa afirm ca acest film ar putea fi (cel putin in intentia regizorilor) si un eseu despre orbire. Hehehehe... Nu este!
Ce nu am inteles deloc e de ce scenele de amor hetero intersanjabil se consuma pe intuneric (!). In cazul asta, cred ca in coloana sonora trebuia sa fie si Bonnie Tyler macar pentru versurile astea: "Once upon a time there was light in my life / But now there's only love in the dark".
* In rolul Evei a evoluat Amira Casar
** nu m-am putut abtine :)
smoothoperator, Editor Askmen.ro
