Cu doua taisuri (Le Couperet): odiseea unui somer... de groaza
Realitatea are prostul obicei s-o ia inaintea fictiunii. A filmului in cazul de fata. Un exemplu: parlamentarii francezi au facut legea primei angajari vizandu-i pe tinerii pana in 25 de ani. Esenta ei consta in crearea posibilitatii patronului de a-l concedia pe noul angajat atunci cand vrea el, fara preaviz si motive temeinice.
Aprobarea legii in aceasta forma a generat scandal si greve dupa manual (se stie ca francezii sunt specialisti in domeniu) asezonate cu proteste stradale violente. Finalmente, autoritatile au cedat si au modifcat legea. Happy end....
Sa legam acum acest exemplu si happy end de un film despre somaj si angajari, venit din acelasi spatiu francez: Le Couperet (tradus la noi prin Cu doua taisuri). Autorul lui e Costa-Gavras, un regizor mereu shockin' the system, care in ciuda varstei (70) ce ar trebui sa-l mai tempereze, il face si mai contondent.
Costa-Gavras e si ramane un brand al cinematografului militant, iar acest Le Couperet nu face exceptie. Productia este o satira sumbra despre economia franceza cu accent pe metamorfozele unui somer francez, ex-manager de top intr-o firma producatoare de hartie, sarit de 45 de ani, deci `tanara` speranta pe care nu mai vrea s-o reangajeze nimeni (a se vedea aici, ca un raccourci, secventa din `Tootsie` in care Dustin Hoffman da nenumarate probe pentru angajare: `pur si simplu, avem nevoie de altcineva`, i se spune ca justificare suprema).
Le Couperet: este, in aceeasi masura, un film despre un om care-si doreste cu disperare sa ajunga in... Arcadia, compania care s-ar transforma in izvorul fericirii sale, odata ce l-ar coopta in staff-ul sau. Intregul sau univers pare croit in jurul acestui raison d'etre: "et in arcadia ego", iar pentru asta e in stare de orice. Inclusiv de crima !
Inspirat din romanul (The Ax) unui maestru al literaturii noir (Donald E. Westlake), filmul iesit din malaxorul creativ al lui Gavras se transforma intr-un discurs care :
1. sparge capul cliseelor si le lasa sa "circule" asa prin natura;
2. arunca aproape orice conventie la gunoi si intinde coarda povestii pana la limita de sus a ruperii, dar nu o rupe;
3. da bobarnac dupa bobarnac turbocapitalismului, delocalizarii, reinsertiei sociale, globalizarii, europenizarii prin absorbtie, televiziunii si, last but not least, publicitatii;
4. ofera solutii brutale pentru eliminarea competitiei (un contracandidat bun este un contracandidat mort) si, aparent, sugereaza aplicarea lor pe scara larga;
5. da cu barda in minoritati (pensionari, negri etc.) devenite, intre timp, majoritati energofage;
6. propune... un happy end but with a twist (cam ca in viata);
7. te provoaca sa gandesti cu propriul cap scutindu-te de scheme moralizatoare prefabricate.
Despre actori (cativa dintre ei ii enumar aici), numai de bine: Jose Garcia, Karin Viard, Ulrich Tukur si Olivier Gourmet. Restul, pe generic!
In concluzie, eu si cei vreo 20 de pensionari aflati, la una din proiectii, in sala, am vazut viitorul. O forma a lui. Nu cred ca le-a placut Dati fuga sa-l vedeti si voi. Integrarea in UE se apropie !
smoothoperator, Editor Askmen.ro
